Daca am plictisit pe cineva pana aici, atunci se poate relaxa, deoarece acesta este ultimul episod al acestei vacante.
In ultima zi … ne-am hotarat sa facem drumul de 100km pana in Slanic Prahova ptr a vedea salina de acolo. Dupa un drum sinuos si plin de TIR-uri care intrau in curbe nebuneste, am reusit sa ajungem la Slanic.
Salina propriu zisa este amenajata in incinta fostei mine de sare Unirea, la care lucrarile de deschidere au inceput in februarie 1938 iar exploatarea propriu-zisa s-a efectuat intre anii 1943-1970. Mina este alcatuita din 14 camere cu profil trapezoidal cu 10 m deschidere la tavan si 32 m la talpa, inaltime 54 m si inclinatie a peretilor de 60 grade.
Diferenta de cota intre suprafata si vatra minei este de 208 m. S-au excavat 2,9 mil. metri cubi de sare gema. Dupa 1970 mina devine obiectiv turistic cu amenajari adecvate pentru agrement si tratament al maladiilor respiratorii.
In subteran este amenajat un sanatoriu cu dotare corespunzatoare: paturi, scaune, mese pentru bolnavii astmatici carora li se asigura asistenta medicala de specialitate.
In alte camere sunt amenajate terenuri de fotbal si handbal, pista de alergari si chiar un muzeu istoric in sare, denumit de autorul ei, sculptorul Iustin Nastase, „Sala Genezei”, in care se pot admira busturile lui Traian si Decebal si alte elemente reprezentative ale popoarelor dac si roman.
Singura chestie nasoala este ca daca prinzi aglomeratie la intrare, deoarece in colivia cu care se face transportul pana la 208 metri sub pamant, nu incap mai mult de 10 persoane! Noi am avut noroc si am prins destul de liber, si dupa nici 5 minute deja eram in salina. Diferenta de temperatura este foarte mare, astfel ne-am trezit de la cele 35 de grade cat erau afara la cele 13 grade, care sunt constant in salina. Aerul sarat si racoros iti patrunde rapid in oase, si incetul cu incetul incepi sa te destinzi. Daca suferiti de frig, recomandarea mea este sa luati cu voi ceva haine! Eu nu sufar de probleme de acest gen, astfel ca nu imi venea sa mai ies in iadul de afara.
Ptr pasionati de fotografie, fotografiatul in interiorul salinei se va dovedi o adevarata incercare avand in vedere semiintunericul din salina completat de lumina venita de la tuburile fluorescente care iti pune scula foto la grea incercare. Daca vreti fotografii de calitate, recomand folosirea unui trepied si expunere setata intre 1,5 si 3 secunde, plus alte reglaje de WhiteBalance pe care le faceti la fata locului.
Dar vorba multa … saracia omului … restul vedeti voi, n’joy …
Programul salinei: zilnic prima intrare se face la ora 9:00 ultima la ora 15:00
Taxa de intrare: 14 RON (cam piperata sincer sa fiu)
Taxa foto: 6 lei … eu am platit-o … dar cam degeaba, deoarece nu te intreaba nimeni de sanatate.
Pe seara am facut o plimbare de adio in Brasov, unde se punea la cale Cerbul de Aur. Ce sa zic … superb oras din toate punctele de vedere, desi foarte aglomerat iar soferii ajungi rapid sa ii confunzi cu cei din Bucuresti, deoarece au copiat perfect stilul sinucigas, astfel ca mereu auzi dintr-o parte sau alta scrasnet de cauciucuri pe asfalt fie de la frane fie de la plecarile in forta.
Desi ne propusesem sa mai stam o zi … faptul ca fiica mea a facut niste temperatura, completata de niste stari de voma … ne-au grabit putin plecarea, astfel ca a doua zi dimineata … deja era pe drumul inspre casa, punanand capat unei vacante reusite.
Maine … concluziile.