Auziti toata ziua despre nume cu rezonanta pe la TV, ba ca sunt arestati, ba ca sunt scapati, ba e laie, ba e balaie dar despre infractorii de prin orasele mici care sunt cel putin la fel de periculosi ca si aia de ii vedeti la TV se vorbeste mult mai putin, iar autoritatile fac tot posibilul sa ii scape accidental.
Un astfel de caz este al celebrului interlop hunedorean Alin Simota, care a facut de toata la viata lui, de la bisnita cu blugi si tigari prin anii ’90 pana la spalarea banilor lui Iskandarani, afaceri negre in energie, camatarie, sechestrare de persoane si tot ce mai puteti gasi prin codul ala penal cu care s’a sters la cur ani de zile sub protectie politica, domnul in cauza fiind si lider PNL de vaza al judetului Hunedoara (din Romania lucrului bine furat facut) chiar si dupa ce a ajuns la bulau. In presa locala s’a tot scris despre afacerile lui necurate, desi in vremurile lui de glorie nu erau multi cei care indrazneau sa ii stea in fata.
Dupa ce justitia asta de cacat independenta de la noi, l’au tot bagat si scos de prin puscarii, acum s’au gandit ca ii cam ajunge si cu ajutorul alora de trebuiau sa il pazeasca il facura scapat pe mizeria asta de om, care se ascunde acum prin vreo gaura de sarpe unde sunt convins ca are parte de conditii de lux (american, din cate se zvoneste) fara a duce nici grija zilei de maine si nici a celor care chipurile fac eforturi sa il gaseasca pentru a il duce unde ii este locul, desi nimeni nu ne lamureste cum a plecat.
Asta’i realitatea din Romania, nu ce vedeti la TV!
Voi cum stati, aveti si voi de astia prin satul vostru?
Aici la mine a fost mare fosgaiala cu Bercea , ministrul „n femei in palmares” Valcov si acolitii lui; acum nici Musca nu se mai aude, cred ca vor scapa toti, cu exceptia lu Bercea, fraieru care treba sa cada de fazan
Infractorii sînt pe lîngă noi – Adevărul despre justiţia din România este dincolo de noi !
Chestia este ca şi liniile celea din geometrie ce par să se intersecteze, dar numai aparent, pentru că de fapt sînt situate în planuri diferite. Ufff, ce ţi-e şi cu geometria aiasta. La fel este şi cu justiţia din România, e jalnică şi jenibilă, de aceea e bine să nu fie „pe lîngă noi”(!), şi deci de aceea este „dincolo” de noi. (Adaptare dupa X Files)
Și încă câți sunt.
As fi curios dacă exista vreun loc unde sa nu fie, ca mare minune ar fi
Eu am mai sperat intr-un timp (acum nu) ca se mai sparg găștile, ca a venit si DNA.. si toate alea… dar nici vorba… au plecat la fel cum au venit.
Sa fiu sincer am fost poate printre putinii care nu au crezut si nu cred intr’o institutie ca DNA atata vreme cat aceasta institutie este afiliata politic (chiar daca voalat) iar mie unul mi’a dovedit pana acum ca in loc sa fie una care tace si face asa cum ar trebui dealtfel, este mai degraba o agentie media, poate una cu cea mai mare audienta dintre toate. Au speriat la inceput cativa politicieni cu zdranganitul de catuse si cateva zile la „beciul domnesc” pana cand nu a mai speriat si treptat nu mai sperie pe nimeni pentru ca s’au prins baietii cine este noul stapan iar ca sa ai liniste trebuie doar sa il recunosti de stapan, sa o torni lui si doar lui pana si pe mata de la care ai supt iar in rest sa fi cuminte respectand un soi de OMERTA. Practic, dintr’o MAFIE haotica formata din mai multe grupari care isi faceau de cap, acum avem una bine organizata unde legea o face Capo di tutti capi, care a facut restului o oferta de nerefuzat, pe care fiecare a accepat’o asa cum credea ca ii este cald. Cam asta este tot ce s’a schimbat, in rest … nimic.
Mare lucru nu am a comenta, fiecare dintre noi intuieste sau vede cu ochiul liber cum justitia e mai justitie pentru unii, asemeni fabulei lui Grigore Alexandrescu; bine aici e vorba de egalitate dar putem sa acoperim usor si partea cu justitia:
Câinele şi căţelul
„Cât îmi sunt de urâte unele dobitoace,
Cum lupii, urşii, leii şi alte câteva,
Care cred despre sine că preţuiesc ceva!
De se trag din neam mare,
Asta e o-ntâmplare:
Şi eu poate sunt nobil, dar s-o arăt nu-mi place.
Oamenii spun adesea că-n ţări civilizate
Este egalitate.
Toate iau o schimbare şi lumea se ciopleşte,
Numai pe noi mândria nu ne mai părăseşte.
Cât pentru mine unul, fieştecine ştie
C-o am de bucurie
Când toată lighioana, măcar şi cea mai proastă,
Câine sadea îmi zice, iar nu domnia-voastră.”
Aşa vorbea deunăzi cu un bou oarecare
Samson, dulău de curte, ce lătra foarte tare.
Căţelul Samurache, ce şedea la o parte
Ca simplu privitor,
Auzind vorba lor,
Şi că nu au mândrie, nici capricii deşarte,
S-apropie îndată
Să-şi arate iubirea ce are pentru ei:
„Gândirea voastră, zise, îmi pare minunată,
Şi sentimentul vostru îl cinstesc, fraţii mei.”
– „Noi, fraţii tăi? răspunse Samson plin de mânie,
Noi, fraţii tăi, potaie!
O să-ţi dăm o bătaie
Care s-o pomeneşti.
Cunoşti tu cine suntem, şi ţi se cade ţie,
Lichea neruşinată, astfel să ne vorbeşti?”
– „Dar ziceaţi…”
– „Şi ce-ţi pasă? Te-ntreb eu ce ziceam?
Adevărat vorbeam,
Că nu iubesc mândria şi că urăsc pe lei,
Că voi egalitate, dar nu pentru căţei.”
Aceasta între noi adesea o vedem,
Şi numai cu cei mari egalitate vrem.
Nu inteleg la ce te referi cu ”cu ajutorul alora de trebuiau sa il pazeasca il facura scapat ”. L-au lasat sa evadeze? L-au ascuns? I-au dat drumul sa iasa pe poarta puscariei?
Sau s’au facut ca dintr’o data nu mai stiu nimic de el si nici pe la vama nu l’au vazut …