M’as putea mintii frumos ca m’am regasit … daca mi’as putea raspunde: UNDE?!
M’am cautat in locuri cu parti ramase din mine … si … nu mai eram!
M’am intalnit cu oameni carora daruisem parti din mine … si … nu mai eram!
M’am cautat in fruzele de toamna ce cu sfiala m’am ferit sa le calc … si … nu mai eram!
M’am uitat inspre infintul albastru a carui parte sunt … si … nu mai eram!
M’am cautat intr’o lacrima … ce uneori curge fara sa o mai pot oprii … si … nu mai eram!
M’am cautat in zambetul stramb ce am reusit cu greu sa il ofer … si … nu mai eram!
In care oglinda sa ma uit ca macar sa ma regasesc ca cel de ieri, cand eu nu mai sunt?!
In cea pe care imaginatia mea o poate construi ca iluzie, oferindu’mi surogate ieftine … cum ca ceia ce fac este facut cu suflet … cand sufletul meu este departe de mine … luat poate de acelasi tren … care l’a luat si prima oara?!
Kilometrii de asfalt … negru … mi’au fost companie … un soare bland si un cer senin … am trecut pe langa trenuri … gandindu’ma ca in unul din ele este si sufletul meu … dar peroanele au ramas la fel de goale.
Am alergat impreuna … cu ea … parte a sufletului meu … dar … eu … nu mai eram …