Povestea unei cafele in Mall

Sun Plaza, destinatie de senzatie! … si cu asta au spus tot, doar citandu’i pe ei!

Destinatia de senzatie

Datorita destinului, zodiacului dar mai ales al unei intalniri saptamanale AstraClub&ClubOpel care se desfasoara in Bucuresti in fiecare joi la Sala Polivalenta (Parcul Tineretului) am aterizat la finalul ei in Sun Plaza Mall, unde speram sa gasim un loc la ultimul etaj (ala cu mancare multa) unde sa mai stam la taclale la o zama trista (in traducere libera cafea facuta la metru) ca tot era frig afara.

Mall’ul, parte din traditia cafelei

Am ales locatia asta din traditie (cica) explicata prin faptul ca la ora aia (dupa 19) in alta parte cu greu gaseai loc de stat si mai ales de parcare pentru cate masini eram (justificata explicatie dealtfel). Zic ok … mall sa fie (de nu ar mai fi) haida. Ajungem acolo strecurandu’ne (crosetand) prin traficul din Bucuresti (care mi’a intrat in sange dealtfel) … parcam masinile in subterana si urcam direct sus (ma rog … barbatii inainte … damele dupa … care bineinteles ca au simtit nevoia sa dea o raita inainte, prin nu stiu ce magazin de zdrente) … la locul ala cu mancare (mizerie) multa … unde spre suprinderea noastra era PLIN DE LUME … da asa PLIN …ca stateau la coada la intrarea in fast’food’uri (alea care aveau spatiu separat) sau sa treaca la faza 2 … statul la coada la vanatul vreunei mese din alea comune din mijloc.

Despre cum am invatat un sport nou practicat in mall

Cu ocazia asta am invatat un sport nou … „cum sa furi scaunul sau chiar masa cu totul de la fraier” … sport pe care l’am deprins repede si cumva ne’am descurcat. Intr’un final … fericiti ca am rezolvat de scaune si mese, ne’am asezat invingatori la ele … si cand credeam ca in sfarsit vom avea liniste de a discuta in tihna despre una … despre alta … timpanele ne’au fost invadate peste limita maxim admisa de un zgomot infernal … care venea din zona unei scene improvizate pe platoul principal … unde bag seama ca niste talente masculine venisera spre a delecta clientela feminina atat prin voce cat si prin faptul ca la un moment dat au inceput sa se dezbrace, de putinele zdrente ce le aveau oricum pe ei. Am avut un moment de revelatie … nimerisem acolo de 8 MARTIE. Mare parte din saracimea acestui oras se inghesuise acolo … pentru a manca ceva (ieftin) in acel loc sordid in care dupa ce stai la coada sa prinzi un loc la vreo masa … ai sansa (unica in viata) de a manca ceva (desi e mult zis) pe niste mese mizerabile, calcand pe diverse resturi ramase in urma celor care si’au satisfacut mandria de a fi mancat la Mall. Zama aia trista ce am reusit sa o beau printre behaielile de pe aceea scena, a fost probabil singurul lucru pe care il puteam consuma in acel loc in care degradarea si lipsa respectului tau ca om. Mancarea si mancatul ei este una dintre tainele frumoase ale acestei vieti, o placere data de Dumnezeu pe langa necesitate … acolo nimic din toate astea nu pot fi gasite. Nu … nu sunt vreun fitos … dar mai bine prefer sa mananc intr’o dugeana la maginea strazi, unde am o fata de masa pe masa (chiar patat … macar este) … sunt servit de cineva (cu clase mai putine decat trenul) si folosesc tacamuri (normale) ce imi aduc aminte ca asta este una dintre diferentele majore dintre mine ca om si animale, desi ador sa mananc cu mainile si sa ma ling pe degete … macar mi’se ofera din respect fata de client si alternativa!

Cafeaua de la mall

Si am baut o cafea in Mall … una dintre cele mai triste si proaste cafele pe care le’am baut vreodata …(nu am servit, ca nu mi’am propus niciodata o cariera de chelner) … alaturi de niste prieteni de care imi era dor si cu care in infernul ala sonor, am stabilit ca singura cale de a comunica ar fi sa scriem pe hartie cu randul sau SMS’urile … ori sa asteptam sa faca „talentosii” o pauza din behait … desi ai dracului de la o behaiala la alta parca erau tot mai proaspeti. Nu am sa ii inteleg niciodata pe aia de li’se pare jmechera treaba sa vi intr’un asemenea loc, paduche fiind, doar pentru a te holba (ca e moca) la fel cum nici pe aia care iasa sa manance in oras (zic ei) … baga ceva procarii de alea in ei in acele conditii lipsite de cele mai elementare conditii de igena si umanitate … ca apoi … sa fie mandrii nevoie mare.

Povestea mea cu cafeaua in Mall se incheie aici … a lor continua si maine …