Pentru mine mereu cafeaua a fost si va ramane, pe langa o bautura necesara si una in care gasesc raspunsurile gandurilor ce se oglindesc in amaruiul ce dincolo de el imi lasa aroma placuta al unui inceput perfect de zi. Imi place sa o beau in liniste … fara graba … si sa imi ascult gandurile macar pentru o clipa din zi si daca reusesc sa le pun pe hartia alba a mintii sa le aduc apoi aici in cronici ce vor ramane probabil dincolo de timp si vreme, intelese de unii, ignorate de altii … dar cum asta nu conteaza eu le las doar sa scrie in locul meu.
In dimineata asta, privind in fundul canii generoase, nu am realizat ca stiu sa citesc in cafea (nici de gand nu am) dar … avand un moment de respiro … am avut timp sa si realizez ca cel mai mult ma distreaza oamenii care se pretind ceia ce nu sunt sau si mai rau, iau din meritele altora. Am ajuns la concluzia ca genul asta de oameni sunt cei slabi, care vazand ca nu sunt capabili sa faca ceva din viata lor nici macar cand ar putea, cauta diverse resorturi care sa le justifice lor in primul rand ca nu respira degeaba si apoi sa le vanda si altora ideei frumos impachetate, in felul asta cumva, intorcand totul in favoarea lor incerca sa para ca au cazut tot in picioare desi si’au rupt demult genunchii. Am intalnit asemenea oameni atat in mediul profesional cat si in viata de zi cu zi … am avut sansa … sa traiesc si sa observ de pe margine felul asta ciudat al lor de a da sens canii de cafea amara pe care o beau, fara a ii intelege aroma si a se bucura de ea, poate ca de aia au si nevoie de diversi amelioratori, pentru a putea totusi sa o bea. Cam asa este si viata lor … ca o cana de cafea … cu muuuult zahar si la nevoie si muuuult lapte … ce sa le ofere iluzia ca ar bea o cafea, desi nu o inteleg, iar ceia ce au pus ei in aceea cana de cafea, este exact inversul a ceia ce isi impun sa creada ca au obinut … luand din meritul altora … incepand de la micul negru care culege aceea cafea pe plantatii, pana la cel care i’o pune la nas pe raftul din supermarket. Unde sunt ei in acest lant? La capatul lui … desi culmea, din rol de consumator si’le atribuie pe toate restul, desi el nu a fost in stare nici macar sa se bucure de aroma acelei cafele puse la nasul lor, stricand’o cu toate restul.
Imi mai torn o cana de cafea … sunt la a doua … dependent de aroma ei … nu pot sa nu le multumesc celor care mi’o pun pe masa in fiecare dimineata … sunt doar un consumator al ei … dar unul care o consuma cu respect si constient de meritele celor care au adu’o pana la mine pentru a avea un inceput perfect de zi, fara a avea nevoie pentru asta de diversi substituti sau amelioratori!
Buna dimineata … boabe de cafea.
Din pacate ai dreptate, dar eu prefer sa cred ca inca mai exista si altfel de oameni.