Despre cand te asculta cel de langa tine …

Ai uneori framantari interioare ce tin nu de tine ci de … VOI … si atunci iti este cel mai greu sa le spui celui de langa tine, pentru ca iti este teama ca prin ceia ce spui sa nu fi prost inteles, sa nu reusesti sa transmiti ceia ce ai vrea sa transmiti … si din ceia ce ai vrea sa iti fie doar ascultare si eventual sprijin pentru a iti regasi o directie in orbecaiala in care oricum esti, sa te trezesti ca nu faci decat sa il arunci si pe celalalt in bezna si sa ii faci si lui mai mult rau! Te gandesti atunci odata … de doua ori … de trei ori … pana cand … iti faci curaj si intr’un final incepi sa ii spui ce te framanta pe tine ca om … si … suflet … pentru ca oricum privindu’va pe VOI, este singurul la care ii poti spune, cu care te poti consulta, care te poate mangaia ajuta si sprijinii! Cand primesti ascultare, cand primesti intelegere, cand primesti mangaiere, speranta si putere … multumeste’i ca s’a gandit la tine si nu a ignorat nici acel VOI din care face parte! Nici nu stii cat de bine este sa simti ca cineva te asculta si intelege, chiar daca stii ca cele spuse de tine il implica cumva … daca te (i)ubeste iti va dovedi atunci ca are puterea sa discearna si sa te inteleaga dincolo de ceia ce poate are in suflet si temerile ce ii sunt comune! In timp ce le spui iti este teama ca poate ai sadit altceva si ai deschis o cutie a pandoreri, dar pupicul de la final … iti aminteste doar ca te (i)ubeste la fel de mult … si ca isi aduce aminte ca ai venit la EL, pentru ca doar la EL ai fi putut sa o faci!

Lectie frumoasa de cuplu, care a trecut incet peste barierele psiholgice in care cei doi functionau ca indivizi si poate dovada cea mai mare ca acel cuplu este pe drumul cel bun si functioneaza ca unul, ca cel mai mult conteaza cel de langa tine, inaintea ta, pentru cel mai greu nu este sa vorbesti, ci sa spui ce simti, iar celalalt sa inteleaga ce simti, sa te mangaie si sa te indrume cu blandete, dandu’ti speranta …