Pornind de la o intrebare a lui Danette, in ceia ce priveste importanta unui banal trafic de pe un blog (indiferent de forma sa) si faptul ca asta ne garanteaza sau nu ca acel blog este bun de citit … veteran fiind deja in lumea asta virtuala, am ajuns la concluzia ca este destul de usor ca uneori, prins intre cele doua lumi, sa le si confunzi. Am patit si eu, au patit si altii … cred ca pana la urma cam toti o patesc la un moment dat, fie ca este vorba despre vreun caracter intr’un joc online, fie ca este vorba despre vreun blog, profil si asa mai departe. Este poate uman si poate ca si firesc … ca inconjurat de multe altele in rest sa iti creezi o lume a ta in care poti sa fi cine vrei … grav este cand nu iti dai seama ca le confunzi si treptat lumea virtuala sa ia locul celei reale … creatia rezultata fiind un neadaptat social plin de frustrari in lumea reala. Am avut ocazia sa intalnesc foarte multe asemenea personaje, atat in jocurile online cat si in rest, de unde am ajuns la concluzia ca in general cei care se vor pupati in orgoliu si nu pot sa o faca in viata reala, isi vor gasi un refugiu in aceasta lume virtuala, in care odata ce gasesc pe altii ca ei, care isi doresc acelasi lucru, fac schimb de pupaturi in cur de la unul la altul, fara ca vreunul dintre ei sa fie atat de special si in viata de zi cu zi, care presupune pe langa cateva click’uri plus o combinatie de taste sa si faci ceva la modul, facut, nu prefacut. Succesul site’urilor de (de)socializare exact pe asta s’a bazat … dorinta de a fi importanti si infatuarea rezultata de aici … locul in care sa fi pupat gratuit in cur de aia ca tine si tu la randul lor sa ii pupi pe altii.
Nu am avut si nu am blog pentru a fi pupat in cur … nu am obiceiul sa ii pup pe altii si nici nu am pretentia sa o faca ei. Nu am blog ca sa fiu important si nici ca ceia ce scriu eu este. Nu am blog ca traficul lui sa fie mai important decat berile care le beau si nici sa imi rapeasca mai mult decat am eu chef din viata. Nu scriu aici doar cand ma plictisesc ci cand am chef si mai ales, cand cred ca am ceva de scris. Nu am blog ca sa imi vars nervii pe nimeni ci doar sa iau atitudine, ca altfel m’as simti ca un ficus. Nu joc vreun joc online ca sa ma cred Zoro cand in viata de zi cu zi sunt praf/pulbere/tandari si se pise pe mine de sus oricine, oricand are chef, iar eu ca razbunare ii dau apoi unlike pe fetesibuci. Eu ii sparg si fata si bucile, la propriu.
No cam asta’i … nu sunt intre virtual si real … sunt doar in real … chiar si in virtual … pentru ca eu am obiceiul sa traiesc ceva inainte … pentru a pune mai apoi in scripte! Eu nu sunt un anonim printre anonimi in viata de zi cu zi, ci conduc un imperiu … propriul meu imperiu!
Hai noroc!