Care este esenta vietii?
Intrebare ce mi-a fost pusa de curand, si pe moment, m’am blocat fara a stii ce sa raspund, poate ca nici acum nu as putea sa dau un raspuns si nici o definitie, desi poate ca este importanta pentru noi, de aceia, in lumea cuvintelor asternute pe hartie, voi incerca sa imi raspund, fiind multa mai usor sa ma exprim.
Candva, cand Dumnezeu a creat acest taram, cand esenta vietii era insasi iubirea pentru divinitate si natura cu tot ce cuprinde ea. Incepand cu Adam si Eva insa, lucurile s-au transformat in venerarea familiei, nasterea de prunci si poate cel mai important, lupta fiecaruia pentru supravietuire, ce treptat a devenit o adevarata nebunie a omului si zic asta fara nici o urma de indoiala.
Iubirea??? Oare cine se mai bucura cu tot sufletul de acest sentiment, fara sa il otraveasca cu egoismul sinelui, ce treptat ne consuma pe toti?! Persoana noastra, devine din pacate din ce in ce mai importanta, iar iubirea pentru altii se stinge cu fiecare zi trecuta tot mai mult, ramanand doar singuri cu noi. Nu vreau acum sa ma gandesc, de ce exista in lumea asta atat de multe nenorociri, atat de multi oameni care uita sa mai si traiasca, care uita pur si simplu sa se bucure de natura, de frumusetea unei zile insorite de vara, fara a se plange si sa se gandeasca doar la neajunsuri si banii. Urata forma de „socializare” a ajuns in ziua de azi banul! De el ajunge sa depinda pana si cat de mult iubim persoana care ne este la un momendat alaturi.
Ma infior si nu pot decat sa spun: STOP!!! Dar .. cui?? Cine mai are ochii sa vada si urechi sa auda? Nu stiu, dar vreau sa cred ca macar acea mica parte care m-ar auzi, va incerca sa se cunoasca la randul sau, sa se descopere si sa invete sa daruiasca celor din jurul lor iubirea. Iubire dragi mei, iubire curata, sincera si fara speranta ca el, omul pe care il iubim trebuie sa ne raspunda cu aceiasi moneda. Este atat de bine cand poti sa treci la acest nivel si sa nu mai astepti de la cel de langa tine nimic, ci doar sa traiesti, sa il iubesti, pe el asa cum este, chiar daca uneori iti face rau fara sa vrea, doar sa iubesti.
Diana.
sunt perfect de acord cu tot ce ai spus…am insa o remarca de facut.
tu te-ai gandit la esenta vietii omului. daca insa intrebarea era pusa la modul general, care ar fi esenta intregii vieti de pe Pamant atunci raspunsul dupa parerea mea nu poate fi decat unul singur: evolutia. si raspunsul asta il include si pe al tau pentru ca numai prin iubire, prin iubire fata de noi insine, prin iubire fata de semeni, prin iubire pentru natura, prin iubire in toate formele ei, numai asa putem evolua noi ca fiinte.
Eu personal,dupa multe framantari…,incercari si necazuri stiu,cel putin am constat ca cel putin in cazul meu iubirea lipsita de feed-back este esenta vietii mele.Cu totii iubim pe cineva,candva mult,putin…pt totdeauna;iar sufletul meu si in noaptea asta printre lacrimi amare cauta sa ajunga la sufletul lui….Am pierdut si azi firul si m-am abatut de la drumul pe care pornisem…de la raspunsul pe care as fi vrut sa ti-l dau Victor,insa… sufletul imi goneste prin zari si locuri in care as vrea sa te gasesc pe tine …..dragul meu!
Diana ce spui tu nu este nimic mai frumos, insa iubirea fara de feed-back, nu este si implinire! Trebuie sa iubesti dar sa si fi iubit, iar daruirea sa fie comuna, pentru ca iubirea in esenta ei, daca vine doar dintr’o parte este incompleta si nu creaza aceea magie! Poate ca tu astazi ai ajuns sa iti doresti asta pentru ca nu ai stiut sa iubesti ce ai avut langa tine, acum fiind departe de tine in cine stie ce colt de lume. Il poti aduce inapoi langa tine, importante este ca prima oara sa fi tu langa el si sa faci primul pas.
Iarta-ma ca ma bag atat de adanc in a da sfaturi, ca nu imi doresc sa fie. Dar incerc sa iti spun ca orice ar fi, daca iubirea ta este impartasita ai incredere in Dumnezeu ca o sa razbiti voi!
Ramona
de ce voi prin iubire intelegeti numai iubirea dintre doi oameni? forma asta de iubire este muuuult supraapreciata, sperantele noastre i-au dat niste proportii la care ea practic nu are cum sa ajunga vreodata. a fost idealizata absurd de mult si acum ii cerem ceea ce ea nu este si nu a fost vreodata capabila sa ofere. pentru ca forma asta de iubire cu cat atinge niveluri mai inalte ale implinirii si fericirii umane (si stim ca le poate atinge) cu atat este mai scurta.
omul si-a pus toate sperantele si visurile spulberate in gasirea unui suflet pereche alaturi de care sa-si gaseasca implinirea si fericirea. nu inteleg de unde vine conceptul asta de suflet pereche si uitandu-ma prin religiile lumii (atat cat cunosc) dar si in viata tind sa cred ca este doar o idee inventata de om pentru a-si ascunde esecurile si nerealizarile propriei vieti. asta pentru ca poti atinge aceasta fericire alaturi de orice femeie/barbat care indeplineste anumite conditii impuse de minte, unicitatea nu este o conditie necesara.
Victor, poate esenta este exact aceia ca unicitatea nu este similara cu idealul! Daca veni vorba de iubire, alta in afara de cea intre oameni … iti pot spune ca printre altele eu iubesc muntele … poate nascut din el fiind … iar fiecare munte pe care l’am vazut … este unic in felul lui si i’am iubit fiecare stanca … nu pentru ca tot stanca era .. ci pentru ca era unica … Nu cautam idealuri .. doar forme unice nedefinite de unul …
Raman la parerea ca … unicitatea este ceia ce iubim in tot si toate … dar niciodata nu trebuie sa imbrace forma de ideal definit!
Mantuitorul Iisus Hristos spune in Sfanta Scriptura: „Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti si pe Domnul Dumnezeul tau, din tot sufletul tau, din tot cugetul tau si din toata inima ta”. Si tot Mantuitorul Iisus Hristos spune in Sfanta Scriptura: „Iubiti-va unii pe altii asa cum v-am iubit Eu”. „Pacea Mea dau voua.” „Iubiti-va, ca lumea sa cunoasca ca sunteti ucenicii Mei.” „Dragostea nu cade niciodata.” Iata de unde vom porni sa discutam despre iubirea aproapelui.
SPERANTA DUMNEZEUL BUCURIEI !
Cu ochii în lacrimi căutăm spre cer, si implorăm alinare divina, e ziua în care altarele cad si nu mai exista lumina, prin labirintul nopţii merg, dar nu există scăpare, spre lumină totul în calea mea dispare, moare. Mă simt şi sunt asemeni unui înger murdar cu aripi tăiate implorând, uneori cerşind, de la Tine Dumnezeule iertare de păcate, îndurare. Cu ochii aproape adormiţi şi pironiţi spre Tine, mă întreb cât vom mai avea de aşteptat, cât timp Doamne vom mai sta, ne vei ţine departe de iertarea Ta. Stau şi mă gândesc cum sa ajungem mai aproape de îndurare, de inima, bunătatea Ta şi nu reuşesc să îmi dau seama ce lipseşte ca noi să fim ai Tăi, să credem în bunătatea şi mila Ta tot timpul, pentru eternitate Doamne. Vreau, dorim ca în fiecare seara să adormim cu Tine în gând şi a doua zi, de dimineaţa când datorită bunătăţii şi iubiri Tale de oameni noi ne trezim să fii Tu Doamne cel căruia îi mulţumim! Vreau ca Tu să faci parte, să reprezinţi visele noastre şi ale mele, vreau ca Tu să fii motivul pentru care noi trăim, vrem ca Tu să fii TOTUL! Ne lăsăm sufletul să trăiască prin a te iubi, a crede în Tine, ne ascultăm inima pentru că raţiunea nu contează atunci când iubeşti pe Dumnezeu. Inima noastră nu este întreagă dacă nu avem credinţă şi nu credem în Tine. Dacă noi am dat unii de alţii a fost pentru ceva, iar dacă noi ne vom întâlni va fi pentru că iubirea şi credinţa în Tine învinge, mereu, întotdeauna. Putem spune adio unei zile, unei persoane, atâtor si atâtor lucruri, dar credinţei, iubirii, de Dumnezeu odată apărută nu-i vom putea spune niciodată adio, pentru că ea este veşnica, eternă şi fiecare avem nevoie de ea, de Tine, Doamne. Ne bucurăm că eşti în inima noastră, însă noi sperăm să se împlinească visul nostru cel mai mare, acela de-a îţi mulţumi. Eşti iubirea vieţii noastre, eşti izvorul oricărei vieţi, eşti speranţă oricărui om, speranţa oricărei inimi, eşti visul spre care am tânjit, crede-ne, eşti cel mai preţios lucru şi nu putem crede că dragostea pentru Dumnezeu se va stinge vreodată. Mai dă-ne o şansă, să-ţi mulţumim Doamne şi dorim ca voia Ta să se facă atât în cer cât şi pe pământ!
Mulţumim Iisuse Hristoase, Dumnezeule!
Stanoaie Remus Liviu
Multumim pentru cuvintele scrise … and welcome to hell!
de mult am spus ca daca Dumnezeu n-are simtul umorului eu n-am ce cauta in rai. :)) m-as plictisi si m-as enerva acolo cu toti oamenii astia inforator, enervant si plictisitor de buni. nu pot sa stau intr-un astfel de loc in care toti sunt sclavi si se inchina orbeste cuiva. daca trebuie sa pupi in posterior toata viata pe Dumnezeu ca sa ajungi in rai atunci am impresia ca toti oamenii interesanti se duc dincolo. :))
BIne ai venit Remus!Sa ai parte de ce e mai bun in acest coltisor de clevetiri….Iar tu Victor mereu razvratit!Dar crede-ma ca Dumnezeu exista si unii chiar sunt fericiti pt asta….insa aceasta constatare nu e neaparat un gest de pupaturi in fund.
Se pare ca am mai multe raspunsuri de dat si fapte de argumentat….iubirea barbat-femeie in cazul meu inca exista nimeni nu a renuntat la dainuirea ei in eternitate!Doar ca nu o putem impartasii direct din motive sociale,sa le numesc intr-un mod placut!Iar faptul ca nu am nevoie de aceeasi iubire inapoi ca si cea pe care o impartasesc este foarte simplu,eu vreau si imi propun sa daruiesc….atat nimic altceva!
Si apropo Victor in scrierea de mai sus nu ma refeream neaparat la o iubire dintre un barbat si o femeie…,ci pur si simplu pt creatia lui Dumnezeu,in care poate foarte bine inclusa si natura,frumusetea sa!
Diana, eu cred in Dumnezeu si am crezut intotdeauna. doar ca am cu El o relatie bazata pe respect nu pe subordonare absoluta. sunt creatia si nu sclavul Lui.
Victore draga, pentru tine am o veste buna … sau proasta … cum vrei sa o iei!
Locul tau si al oamneilor interesanti este in HELL dragul meu 
Cand am sa adun suficienta cerneala in calimara intr’o zi am sa scriu despre asta … 😉
Sunt curioasa doar, ce mintea aia a ta de inger cazut mai scorneste. 😛 Lasa ca stiu eu sigur ca o sa iti dai drumul curand. Presimt eu asa! 😛
Ramona.