Increderea este ceea ce uneori ne lipseste cel mai mult, iar singura cale spre a iti dobandi linistea interioara este sa crezi din nou, sa nu iti mai fie teama sa o faci si niciodata sa nu uiti de ea! Increderea in sine este o buna baza pentru a iti dobandi ulterior increderea si in restul, cand acesta iti lipseste ca si piatra de temelie, nu vei putea construi nimic mai departe. Uneori avand incredere in unii oameni si dezamagit fiind mereu, alegi sa nu mai crezi in nimic si sa iti pierzi increderea pana si in cei care nu meritau sa faci asta! Este cred ca o reactie normala pana la urma, ce nu trebuie judecata sau inteleasa altfel decat este, dar ca sa iti regasesti din nou echilibrul si sensul de a merge inainte, pana in ziua in care, nu iti vei alunga teama de a mai crede in ceva, sau in cei care merita sa crezi, nu ai sa mai poti sa faci nimic, nu te mai poti ridica si iti pierzi total sensul si directia, mai ales cand acest sens si directie depinde de cei in care ieri poate nu mai credeai, desi poate ca trebuia sa crezi mereu. 
Nu cred in oameni, decat in Dumnezeu, dar cred in suflete care sunt creatia lui … altfel … la dracu … mi’as nega propria credinta in el!
Hai ca e duminica … afara a iesit si putin soare dintre norii ce deseneaza cerul … ori sunt prea profund ori prea poet astazi … cert este ca azi sunt fericit! 😛