Sunt franturi din viata care ne transforma pe noi ca fiinta,ca suflet,…ne pierdem undeva in drumul trecut,prezentul devine un zbucium continu,iar calea spre viitor o mare de intrebari…,iar speranta ca-ntr-o zi ceva se va schimba,ca binele v-a inlocui raul devine o urma,o umbra de incertitudine.
Iar apoi incercam sa ne adunam puterile si incepem o noua lupta…lupta spre regasirea noastra ca fiinta,regasirea…reintregirea sufleteasca!Si vin clipe in care spunem,afirmam chiar,ca ziua in care ne-am REGASIT,am aflat ce si cum suntem,ce cautam in viata asta,de ce noi si nu altcineva,este astazi….clipa noastra,lumina noastra!Dar oare ce,cum,cand si de ce noi,persoana noastra este astazi aici si nu in alta parte,poate fi in puterea noastra sa gasim raspunsuri?!
As dori atat…sa ma ajut…SA TE AJUT!Dar cine sunt eu oare?!Picatura de roua care odata cu ivirea primelor raze de soare se evapora,…,se stinge!Si totusi in clipa mea,in dimineata mea,pana la ivirea razelor de soare,eu pot lupta,pot fi langa tine-n fiecare dimineata!
Noaptea-mi-e alaturi,imi da aripi,mi-ajuta sa spun,sa scriu,sa urlu chiar,ca adevarul,minciuna e alaturea de noi…Si-atunci ganduri,chiar visele-mpletesc in cuvinte palpabile spre eliberarea mea,spre uimirea multora care se vor intreba daca citesc randurile unei realitati ori paginile unor scenarii bine realizate.
Pregatita cu adevarat inca nu sunt,insa franturi din mine,din viata mea,le voi asterne aici in privirile curioase,fugitive ale unei lumi ce uita sa ma traiasca la intensitate maxima si spre inaltarea noastra sufleteasca!
Diana_taB
ceea ce ai scris m-a facut sa ma intorc putin in trecut pentru a intelege ce a generat schimbarea…
viata mea in principiu a insemnat 20 de ani de chinuri si frustrari si de incercari de a fi asa cum trebuie si totul parea ca merge din rau in mai rau…pana la un moment dat cand totul s-a schimbat, tot ceea ce era rau a inceput sa-si arate latura buna si lumea cu tot ce inseamna ea din iad s-a transformat in rai.
de asta nu regret trecutul si nu ma gandesc niciodata la el…insa un singur lucru regret: faptul ca am uitat drumul pe care am mers pentru a ajunge unde sunt acum. dar e normal sa fie asa avand in vedere ca pentru mine doar prezentul conteaza, trecutul este doar un iad de unde nimic nu se poate schimba sau intoarce.
Unii oameni sunt serpi si se tarasc, altii sunt pescarusi vesnici in lupta cu destinul, cu furtunile vietii. Atunci cand ne abandonam, tot la noi ne reintoarcem, privim in interior, ne privim in oglinda si tanjim..
Dupa ceea ce eram odata..alteori am vrea sa pastram doar partile bune din noi si sa le anulam pe cele rele, constienti fiind ca la randul nostru vom rani mereu, raniti fiind intr-un trecut tumultos, sau chiar de propriul destin.Se spune ca Sanzienele sunt niste zane bune care ii aduc pe cei ce se (i)ubesc impreuna. Sunt convinsa Diana ca ai si tu Sanziana ta, iar intr-o buna zi dincolo de norii cenusii care sunt adunati acum in jurul tau, vor licari luminite de sperante, bucurii, si de soare.
Ai grija de tine.Un inger te vegheaza si pe tine..chiar daca uneori nu simti asta..!
Simt clipa de clipa prezenta Ingerului meu…si stiu ca drumul meu este si va fi mereu marcat de prezenta Divina!Aceasta sunt eu ca fiinta si ii multumesc ca m-a plamadit ca om astfel,constienta mereu de latura bine-rau(iad sau rai)….Ca voi ajunge sa raman de o parte sau alta mereu,nu o pot stii eu,si cred ca asta nu se va intampla,pt ca suntem mereu supusi schimbarii….greselii!Iar partea mea de suferinta,de incercari si schimbari continue…trecutul in esenta sa pentru mine constituie comoara mea cea mai de pret!IUBIRE SI PACE tuturor!