Am primit doar vremea unei tigari sa’mi liniez cerul si o mie de crochiuri din care sa relevez unul. Numai unul? Dar oare pana sa il prind in funiile lumii, nu se va naste un altul? Si atunci … ce chip pot sa las lumii sa se vada, cand eu sunt altul in fiecare clipa ce o adun? Asa ca, nu cred ca exista suspensie care sa ne releveze noua insine si cu atat mai putin lumii!
Sunt un clipa in mana vremii si un suflet in mana domnului.
IO. ADRIAN. ASTA’S!