Nu sunt un fan declarat, insa prima parte din Avatar a venit cu un scenariu bunicel si o realizare cinematografica interesanta. Cu privire la seguel’ul Avatar: The Way of Water, nu pot sa spun ca m’a impresionat ca film, in fapt avand de a face cu o animatie in proportie de 90%, fapt ce il scoate de pe lista preferintelor celor care nu sunt fani animatii, printre care ma numar si eu.
Avatar: The Way of Water
Opinia criticului de ocazie
Nu va spun nici sa vedeti nici sa nu vedeti acest film, e o chestiune de gusturi, insa din punctul meu de vedere este inferior ca scenariu si consistenta a povesti fata de prima parte, seguel’ul find mai mult orientat inspre efectele cinematice care da, sunt la superlativ, dar nu nici pe departe suficiente pentru acest film sa fie unul care face parte din categoria „trebuie vazut!”, mie unul lasandu’mi un gust mult prea pregnant de sintetic, cu ceva ideei woke prin el, si parca pe ici-pe colo, verdele personajelor parea ceva mai inchis. 
„Filme” pentru trotinetisti. Nici nu ma obosesc sa deschid link-ul. Prefer Tom si Jerry sau primele Looney Tunes. Filme nu se mai fac de ani de zile. Stii de ce? Pen-ca digital. Orice „artist” poate face un video daca stapaneste editoarele gen Adobe sau Davinci, ca sa ma refer doar la doua dintre cele mai cunoscute. Filmul pe film era alta mancare de peste, nu e de nasul oricui si e pe bani grei nenica. Daca nu scoate incasari, ala care l-a facut e pa si pu, la revedere. Digital e dirt cheap, pretul e umflat doar de PR. Ca sa nu mai vorbim ca uniunea sovietica ailalta a trecut deja la comunism si dupa cum stim, comunismu’ a creat doar cand si cand mari valori gen filmele grele sovietice, poloneze sau romanesti, spre ex. De referinta de altfel care intaresc proverbul ca doar cu o floare nu se face primavara. Tot ce vine acum din occident e doar propaganda pe paine, nexam valoare artistica, doar PC-uri cu nspe gigi de ram si de procesoare. Pacat de camerele alea profesionale gen ARRI sau RED, ca subiecte nexam. Ca la masini, alea de prin anii 60-70 erau bijuterii, astea de azi sunt doar aifoane pe roti. Bleah!
Eu nu vad situatia atat de dramatic, mai ales ca exista cinematografie multa si foarte buna dincolo de Hollywood, in ultimi ani descoperind asta in tot mai multe locuri cu traditie, dar pe care le’am ignorat in ultimi ani pentru ca am ramas cumva setati sa ne uitam la filme americane. Cinematografia spaniola, germana, franceza, poloneza, ceha si chiar turca sau rusa, creaza in continuare si o fac foarte bine, am vazut numeroase productii de foarte buna calitate, in care tehnologia de care vorbeai era folosita cu rost si fara de care nu s’ar fi putut realiza filmelea alea daca eram tot in epoca filmelor pe pelicula, care da, au avut farmecul lor cum si trasura avea candva si din cand in cand si azi.
Singurul film cu adevarat bun de peste ocean pe care l’am vazut anul asta si unde tehnologia a fost folosita la justa valoare a fost Top Gun 2, cifrele record de incasari la nivel mondial reflectand realitatea unde nu vorbim neaparat de o capodopera cinematografica (nici primul nu a fost) ci de un film cu oameni, despre oameni si pentru oameni si nu despre „politica”. 
Nu prea îmi place genul asta de filme…chiar nu înțeleg cum a ajuns așa popular.
Nu aș cumpăra bilete la cinema pentru așa ceva…mi se pare mai mult un film pentru copii.
Cam asa ceva.
Lasa Avataru’ ca vine acum alta sminteala: 15 min city.
E ultima smecherie de la WEF. Pun pariu ca va merge unsa!
Am un articol de vreo 2 luni in draft, n’am mai avut timp sa’l termin. Dileala nu e deloc noua, e un concept reincalzit doar, se pun deja bazele unui asemenea prime enclave din Romania, sub forma unui nou cartier „sustenabil” cat un mic orasel. Poate am vreme sa termin articolul ala daca tot mi’ai adus aminte de el.
Problema n-ar fi ca e sau nu sustenabil, chestia naspa e ca va fi cu „viza” de intrare-iesire, si aia limitata la un anumit nr/ unitatea de timp. Deci, cine zicea ca vrea sa-si cumpere masina noua, basca si electrica? Sa zicem merci ca dupa perioada de garantie (65 de ani) nu s-au gandit sa ne dea direct la scrap. Sau poate s-au gandit? Eu mai ma cativa ani pana acolo (daca i-oi apuca natural) da’ deja ma gandesc ca daca ajung, voi primi vreun premiu gen vaccin sau alt cadou, ca sa degajez terenu’ ca ii plictisesc pe unii si pe altii. Partea haioasa ca toata dileala asta generala e izvorata din mintile bolnave ale unor psihopati, majoritatea octo si nonagenari. Vom vedea dar dupa cum stii, eu cred si in Murphy!