Sa ii zicem … Baba Safta, o batranica ce sta singura la mine pe strada si are vreo 87 de ani. I’a placut al dracului viata, a trait’o intens pana la anii astia, nici barbat de care sa tina nu i’o trebuit pe modeul:
La ce dracu sa iei un bou intreg, cand il poti lua la kilogram …
Pana mai ieri, Baba Safta a noastra umbla cu un cadru cu roti ruginit, amarata si nespalata, imbracata ponosit si deschisa la orice barfa daca se gasea careva sa isi piarda timpul cu ea. La unii le starnea mila, la altii furia (singurele moduri prin care mai starnea atentia cuiva) … ca Baba Safta a noastra e si un soi de radio sant, ce ii spui ei poti sa fi sigur ca ramane intre tine, ea si … restul lumii unde in general povestile ajung cu inflorituri de toata frumusetea.
Eheheeeee, dar in ultima vreme am observat ca s’a petrecut ceva ciudat cu Baba Safta a noastra, nu mai umbla cu celebrul cadru ruginit, nu mai umbla ponosita si nespalata, s’a vopsit in cap, ba chiar lasa dupa ea o urma de parfum ieftin si era si ceva mai dreapta de spate. Pana si singurul ei nepot cu care e dealtfel certata, isi facea cruce … totul pana aseara, cand pentru mine unul misterul s’a elucidat mergand inspre casa pe straduta intunecoasa, unde la colt, doi tinerei, un el si o ea, se inghesuiau si chicoteau de mama focului. Am zis sa ii ocolesc ca sa nu deranjez idila, lucru pe care l’am si facut, doar ca ajungand in dreptul lor mi’am dat seama ca defapt, tinerica era Baba Safta iar tinerelul un dragut ceva mai tanar ca ea. 
Suflet de vioara Baba Safta a noastra … ce prietene nu si’a ingropat inca (multe mai tinere ca ea) cu siguranta ca o sa le ingroape in curand cand or afla alea si le’o crapa inima in ele de invidie ca Baba Safta inca poate si are si cu ce!