Discutia asta este despre termopane. Nu prieteni, termopane.
Prin 2006 cand termopanele pe la noi erau un mic lux pentru ca in mare parte erau importate de la aia care stiu sa le faca, m’am apucat eu sa imi construiesc o casa. Avand un prieten la inceput de drum in ale temopanelor, am zis sa apelez la el din doua motive:
- Il ajut si pe el;
- Poate ma ajuta si pe mine.
Bun. I’am cerut o oferta, a venit cu una scumpa pana la cer, mai avand vreo patru in asteptare. Am discutat cu el si omul mi’a explicat cum e treaba cu tamplaria, sticla, feronaria. Adica, mai pe scurt:
Calitatea costa!
Un concept pe care il stiam si eu cum faceam o casa ca proiect al maturitatii (cum il numeam eu atunci) si banii veneau fara numar (de la idiotii ce ii cheltuiau visand la El Dorado bancar, confundand bancile ce dadeau credit doar cu buletinul cu un serviciu de intrajutorare) nu m’am uitat la bani, am vrut calitate si calitate am avut doar ca prieten interesat de ea mai putin, ca in ciuda materialelor bune (nici in ziua de azi nu s’a stricat ceva si cand altii se plang de zgomot eu am liniste in vremea in care as fi avut si izolatie perfecta) … usa mea scumpa de termopan (1000EU) nu se inchide nici azi cum trebuie, un geam e cracanat ca e pus stramb … ca in final doar unul sa se inchida ok, in vremea in care altul pe aproape. Nu se abureste nici unul, nu face condes nici unul, da pe la ala care se inchide oarecum, ma cam trage curentul.
L’am chemat pe om de doua ori in garantie si prietenie sa rezolve … a venit odata dupa indelungi rugaciuni … si a facut mai rau ca inainte, dupa care a dar kix la firma si a plecat in lume. 
Nicule, ce sa zic … iti doresc o viata buna si multa liniste in Germania de unde mi’ai adus si tot ce inseamna termopan cu 2-3-4-xxxx camere sticla si feronarie ce ai montat la mine! Nu ma plang de materiale si recomandarile tale ca nici macar o garnitura nu a fost nevoie sa o schimb … dar usa aia scumpa de la intrare tot stramb se inchide ca minunea a tinut putin … desi eu nu m’am uitat la bani si nu m’as uita nici azi la un gratar dar deh … la gegrilde worstjes nu ma stiu, eu is tot cu astia neaosi.
Niciodata sa nu faci afaceri cu rudele si prietenii. In ambele cazuri le pierzi/iti devin dusmani.
E o regula de aur dupa care m’am ghidat mereu … aici a fost o conjunctura, care a iesit cum a iesit