Transalpina – drumul de dincolo de nori

Asa cum spuneam … cu toate pregatite am plecat cu noaptea in cap pe drumurile patriei. Prima etapa am zis sa o fac pe Transalpina, un drum care desi trece tangential prin zona in care imi fac veacul, l’am evitat pana acum din cauza aglomeratiei. Am profitat de faptul ca oficial este inchis pentru lucrari de mentenanta si bine am facut pentru ca pe parcursul etapei Obarsia Lotrului – Ranca am intalnit pe drum pe singura masina, asa cam am avut timp sa ma bucur in voie de frumusetea unui drum ce cu greu poate fi exprimata in cuvinte!

Descriere:

Transalpina (DN 67C) este o șosea din Munții Parâng, în Carpații Meridionali. Este cea mai înaltă șosea din România, având punctul cel mai înalt în Pasul Urdele (la 2.145 m). Drumul face legătura între orașele Novaci din județul Gorj și Sebeș din județul Alba. Fiind un drum alpin, este închis pe perioada iernii.

Transalpina străbate patru județe – Gorj, Vâlcea, Sibiu, Alba – traversând Munții Parâng de la sud la nord, altitudinea cea mai mare având-o pe o porțiune de aproximativ 20 de km, în județul Vâlcea, unde se prezintă ca o „șosea de creastă”, trecând la mică depărtare de vârfurile Dengheru (2.084 m), Păpușa (2.136 m), Urdele (2.228 m), Iezer (2.157 m) și Muntinu (2.062 m).

Istoric:

Începuturile acestui drum sunt neclare. Unele surse susțin că a fost construit prima dată de legiunile romane în timpul războaielor cu dacii, motiv pentru care pe hărțile de istorie este trecut sub denumirea de „coridorul IV strategic roman”

Există și o legendă locală care spune că, la sfârșitul secolului XVIII și la începutul secolului XIX, fiecare familie a participat la construirea unei porțiuni din acest drum, în funcție de posibilitățile fizice și financiare ale sale.

Potrivit altor surse, șoseaua a fost refăcută și pietruită de germani în timpul Primului Război Mondial, din rațiuni militare, însă a fost foarte puțin folosită.

Cert este că acest traseu, cunoscut ca „Poteca Dracului”, a fost inițial o potecă de munte, folosită de către păstorii din Mărginimea Sibiului pentru a traversa munții cu turmele de oi în Țara Românească.

Având în vedere învățămintele din Primul Război Mondial, regele Carol al II-lea a dorit să aibă la dispoziție un drum strategic, pentru artileria montană, trasă de cai, care să poată fi parcurs de trupele care se mișcau între Valahia și Transilvania. Pentru stabilirea traseului drumului, primul-ministru Gheorghe Tătărăscu a plecat pe munte de la Novaci la Lotru, însotit de 20 de călăreți din Novaci, conduși de învățătorul Ion D. Giurgiulan. În urma acestei acțiuni, Gheorghe Tătărăscu a inaugurat lucrările de construcție a drumului pe platoul Novaciului.

Lucrările de refacere decise de rege au avut loc în perioada 1934-1939. La inaugurarea drumului, în anul 1939, a participat și regele Carol al II-lea, însoțit de viitorul rege Mihai I, precum și primul-ministru Gheorghe Tătărescu și soția sa Arethia. Aceștia au parcurs întregul traseu al drumului la bordul unei mașini de teren, la volan aflându-se chiar regele Carol al II-lea. După inaugurare, drumul a fost cunoscut sub denumirea de Drumul Regal sau Drumul Regelui, care a înlocuit denumirea populară de Poteca Dracului.

sursa: wikipedia.org

Cu plecare din Obarsia Lotrului drumul porneste destul de lin printr’un peisaj de basm. Dupa cativa kilometrii insa si odata cu intrarea in golul alpin situatia se schimba radical, rampele de urcare capata inclinatii din ce in ce mai mari, de aceia primul meu sfat daca va doriti sa mergeti pe acest drum este sa va asigurati ca masina este foarte bine pregatita sa faca fata unor reprize destul de lungi de urcare. Pentru Josephine nu a fost nici problema desi era incarcata aproape de full si cu toate ca au fost zone unde din cauza inclinatiei si mai ales a unghiurilor foarte stranse a trebuit sa retrogradez pana in treapta I-a pentru a respecta configuratia drumului.

Cum este fata de Transfagarasan?

Am auzit de multe ori intrebarea asta care in urma unei comparatii astepta un raspuns. Ei bine, comparatia este fortata singurul lucru comun al celor doua frumoase drumuri de pe la noi este ca sunt doua drumuri alpine, ca in rest … fiecare are farmecul si frumusetea lui aparte, orice comparatie fiind cel putin inutila.

Ce mi’a placut mie?

Tot! Faptul ca esti deasupra norilor, faptul ca te poti bucura de salbaticie si frumusetea golului alpin … iti dau un sentiment pe care nu il poti descrire, dar il poti trai daca mergi pana acolo.

Cum este drumul?

IMPECABIL pe toata lungimea lui intre Obarsie si Ranca! Deja este liniat in totalitate cu marcaj galben foarte vizibil, iar parapetii de protectie si indicatoarele sunt deja montat in mare parte din zonele periculoase. Mai este de lucru in acest sens dar cred ca anul asta vor termina in sfarsit acest drum si il vor da oficial in circulatie.

Am facut multe poze din masina … am preferat in rest sa ma bucur de ce vad, din ce am adunat am facut un mic colaj care sper sa va placa, n’Joy …

Locatie, harta si mai multe detalii gasiti aici.