Pe la inceptul anilor 2000, tot mai multe dispozitive incepeau sa ofere butoane digitale in locul butoanelor fizice, pe vremea aia treaba asta find vazuta ca o mare fitza de avans tehnologic. Explozia butoanelor digitale pe device’uri a avut loc odata cu lansarea Iphone, care a fost primul smartphone din lume care s’a bucurat de un real succes in directia asta, tentativele anterioare find sortite esecului, in general datorita implemetarii foarte proaste. De atunci si pana azi, ecranele cu butoane digitale au inceput sa fie prezente cam peste tot, de la telefoane la masini de spalat, de la plite la televizoare, de la vasul de WC la autourisme. Practic, peste tot unde s’a putut, ecranul cu butoane digitale (touch screen) a luat locul celor fizice.
Industria AUTO incepe sa dea inapoi de la utilizarea butoanelor digitale datorita reglementarilor de siguranta
Aparitia acestor ecrane cu butoane digitale in timp au inceput sa creeze tot mai multe probleme, mai ales in ce priveste industria AUTO, in discutie find un proiect nou de reglementare al acestei tehnologii care va readuce ca obligatorii butoanele fizice pentru functiile de baza ale autoturismelor, in urma studiilor care au demonstrat ca ecranele din masini distrag periculos de mult atentia soferilor, multe dintre solutiile producatorilor auto find dezastruoase, fie pentru ca sunt prost implementate, fie pentru ca sunt extrem de incalcite.
Nici prin restul industriei, multe dintre implementari nu stau mai bine
Primul lucru enervant de care m’am lovit acum vreo 14 ani a fost un monitor de la Samsung, care a implementat doar butoane digitale, ce s’au dovedit un dezastru in utilizarea de zi cu zi! Practic, implementarea este una extrem de proasta, acestea find aproape invizibile pe suprafata tactila si foarte apropiate unul de altul, astfel incat sa faci pana si cea mai basica setare, e un chin. Tot de lucrul ala m’am lovit mai tarziu la o camera video, la care producatorul mutase toate butoanele pe un mic ecran tactil, fapt ce ma scotea din minti la fiecare setare de baza pe care trebuia sa o fac, pentru ca te plimba prin cateva meniuri si submeniuri doar pentru a o accesa respectiva setare, fapt ce facea aproape imposibila orice modificare de parametrii in timpul filmarii. A urmat dezastrul acestei implementari la o masina de spalat, unde iti trebuie degete de copil ca poti manipula ecranul ala, functiile find bine inghesuite pe ecranul ala, ceea ce face ca accesarea functiilor pe care le vrei, sa tina mai mult de noroc. De aici am ajuns si la masinile moderne, unde pana si banala schimbare a unui post de radio sau setare a climei, pe care inainte o faceai in 3 secunde dupa ce apasari maxim 2 butoane, acum e nevoie de minute intregi si o intreaga stiinta ca sa reusesti sa navighezi prin meniurile alea incalcite ce le au marea majoritate a masinilor, fapt ce devine extrem de periculos daca te joci cu functiile alea in timpul in care conduci masina.
Ar trebui totusi pastrat un echilibru
Implementarea ecranelor tactile prin toate industriile au in primul rand o componenta a optimizarii costurilor prin economia facuta de producatori! Daca acum 10-15 ani, aceste ecrane tactile si programarea lor era una scumpa, azi implementarea acestei tehnologii a devenit cu mult mai ieftina decat implementarea butoanelor fizice, motive pentru care dincolo de „fancy” exista si aceasta latura pragmatica. Partea proasta este ca multe dintre aceste implementari sunt dezastruoase mancandu’ti nervii si timpul inutil, nevoia unor butoane fizice macar pentru functiile de baza find mai mult decat necesara, dovada acestui tip de nevoie s’a vazut odata cu avantul celebrelor tastaturi mecanice, dupa ce acestea parusera a fi abandonate prin anii ’90.
Butone fizice sau digitale?
Discutia asta a pornit cumva de la o camera DLSR cumparat recent de un prieten, care desi incantat la inceput, i’a trecut destul de repede dupa ce s’a lovit implementarea proasta a acestei tehnologii. Practic, dincolo de functiile automate, odata ce intri in zona creativa de semi-manual si manual, setarile de baza devina un chin pe acel ecran mic, care de multe ori se vede si foarte prost in lumina puternica. Pentru aceste setari, daca la modelele anterioare totul se putea face foarte simplu cu ajutorul unor butoane fizice dedicate, sau apasand doua asemenea butoane pentru a selecta ce ai nevoie dintr’un meniu intuitiv, acum a devenit o reala epopee, mai ales in cazul in care ai nevoie rapida de acele setari. Cazul asta nu este singular, dupa cum am scris mai sus, m’am lovit si eu de aceleasi probleme la o camera video, dar din pacate nu este vorba doar de zona asta.
Introducerea consolei centrale touchscreen in industria auto e exemplul cel mai bun de tampenie digitala aplicata indiferent de realitate.
Daca ramaneau stric la infotainment si restul functilor de baza ramaneau la butoanele fizice, nu era atat de tragic.
I s-a întâmplat cuiva sa fie încărcat cu electricitate statică si să încerce să utilizeze un touchscreen capscitiv?
Păi in cazul ăsta, nu ai voie să freci motanul în timp ce conduci , și nu ești împământat corespunzător .. deci e măsură de siguranță .. dar dincolo de glumă, anul ăsta a fost pentru prima oară în 30 de ani de condus, când eram să ies de pe drum cu totul, în timp ce mă luptam cu android auto de pe consola mașinii, fiindcă subit nu a vrut să mai meargă .. nu e suficientă prostia noastră naturală, avem nevoie și de cea artificială să intrăm în belele..
Adica, vorbim un fel de ciufulitul barzoiului in varianta motaneasca neimpamantata?!
––––––––
Redevenind seriosi, eu am folosit tehnologia de navigatie GPS pe masina de mai bine de 20 de ani, daca nu mai bine, ajutat multi ani de un exceptional PocketPC de la MIO, care rula un Window portabil, pe care puteai instala orice varianta de soft pentru navigatie, MIO Map find de departe cel mai ok. Partea buna in vremea aia era ca odata ce faceai setarile de traseu inainte sa pleci, nu mai aveai nicio treaba cu ecranul ala, conexiunea era una directa la satelitii de pozitionare si independenta de internet sau retea mobila de telefonie. Practic, cat a mers, acel PocketPC a stat pe bordul masinii, il foloseam si pentru distante scurte si bine cunoscute pentru a avea in permanenta ideea de distanta parcursa si alte informatii utile. Ulterior si odata ce nu s’au mai oferit update’uri la hartile ce le putea rula acel PocketPC, am trecut ca orice om la un telefon si aplicatiile aferente, despre care mi’am dat rapid seama ce dezastru este, odata ce pe langa aplicatia de navigatie ce o rula, incerca sa fie si smarphone, si pe langa navigatie, ba preluat apelurile, ba notificarile aplicatiilor, ba update’urile, ba dracu, ba lacu, de imi crea mai mult stres prin permanenta distragere a atentiei, pana cand am reununta la obiceiul de al il mai tine pe bord, si sa il folosesc doar si numai sporadic, cu sau fara infotaiment, cand chiar nu ma descurc pe undeva. Deci da … iti inteleg perfect patania si, da reprezinta un pericol urias al carui efecte cred ca inca nu le cuantifica nimeni la modul corect.
Ntz, geacă de blană, cu blana la interior, mi s-a întâmplat iarna .
Motanul era în vecini iar bârzoiul paralizase … se chircise de frig.
Ou sont les érections d-antant?
Nu am patit inca, dar banuiesc ca nu e deloc placuta experienta.