Intrebarea asta mi’a pus’o Vasile intr’un comentariu la postarea de aici. Mi s’a parut interesanta si am zis sa va intreb acelasi lucru. Deci …
Ce faceai acum 12 ani?
Pe vremea asta in 2006 munceam din greu la firma, frecvent chiar si 12 ore/zi, treaba mergea ghini de tat si in perioada asta planificam, proiectam si acumulam cat de mult capital puteam ca sa imi termin casa cumparata in urma cu cateva luni. Casa e mult spus, ca defapt cumparasem o darapanatura mai mult pentru teren, din care intr’un final au mai ramas doar 3 pereti de la structura exterioara (partea de la strada) pe care m’am apucat sa construiesc ceea ce prin 2009 se putea numi o casa.
In rest, ma bucuram si de masina recent cumparata, un Opel Astra F din ’96 …
De care am tras cu bune cu rele, dar mai mult bune vreo 160.000km ulterior, adica pana prin 2015, batand drumurile tarii asteia pe care incercam sa o descopar cate de mult am putut si pe cat posibil si ale altora, desi era greu cu iesitul in afara ca inca nu eram in UE.
De blog nu prea aveam timp, dovada sta si singura postare din luna martie 2006 cand iote cu ce imi bateam eu capul 
, la care am avut si vreo 3 comentarii …
Imi aduc aminte ca inspiratia imi venise de la o feblete a mea din liceu, pe care nu o mai vazusem tot de atunci, si la 10 ani trecuti de cand il terminasem si reintalnindu’ma cu ea intamplator, am avut un real shoc sa vad ce se alesese de ea intre timp …ea fiind cea care m’a recunoscut, eu nu prea.
In rest, ca stare de spirit eram de un optimism moderat, lucrurile pareau sa mearga IN SFARSIT cat de cat bine si in tara asta, desi ma contrazicea flagrant povestea cu „Da halatul, cat e halatul” pe care o vedeam deja ca o bula de care am ales sa profit maxim cat o tine, in loc sa fiu o victima a ei. Si a fost bine, ca atunci cand s’a spart bula prin 2010, eu aveam o casa noua terminata si mobilata complet, masina ok, ceva capital acumulat pentru zilele negre ce se venisera si cel mai important, 0 datorii.
Voi ce faceati acum 12 ani? 
Eu aveam 12 ani. Mergeam la școală.
Si tu si … fiica’mea …
Si uite ce copii frumosi ati ajuns astazi! 
2006 martie..bai, eram la cel mai misto job din cariera mea de stahanovist. Bani, deplasari, 80% dintre angajatii firmei erau femei tinere, nemaritate…
Daaaaaaaaaaaaamn … mi’a dat mie o lacrima …
Eu abia atunci infiintam prima firma si incepeam sa lucrez cu ea.
Eu eram la a doua, asta avea deja 5 ani de cand trageam tare la ea si ma apropiam incet si sigur de apogeul la care muncisem in toate perioada aia.
Tot nu-mi vine sa cred ca fata ta e asa mare. Acum 12 ani frecam menta prin Italia. Acum am intrat pe wordpress si am vazut ca pe 1 iunie 2007 am scris primul articol pe blog :))
nu mai stiu ce faceam in luna martie, in 2006 mi-am gasit jumatatea vietii si am pornit la un lung drum impreuna…
Pentru ca Stimabilul zice ca eu am fost initiatorul acestei postari, 2006 a fost un an greu de rascruce, am fost promovat, munca si mai multa, aveam sub 100 de kile, eram tanar
, barba mai neagra, din Belgia m-am mutat in Germania, am concesionat terenul la comuna unde urma sa-mi construiesc casa de acum, un an plin si incarcat, tata traia 
si mi-a facut fundatia la casa, ani buni 2005 – 2007, din vremurile alea totul a inceput sa intre pe fagasul de acum. Cateodata imi pare rau ca m-am intors si mi-am facut casa aici, cumva m-am legat de glie si mi-am redus optiunile, de asta imi pare rau…. dar ma gandesc la familie si trece!
@idolul la femei – faci parte din garda veche maestre!
Pacat e doar ca nu mai ai blogul ala si mai pacat de restul proiectelor de mare succes pe care si le’au atribuit sau le’au fost atribuite unora, dar la care colaboram discreti in perioada aia, prietenii stiu ele care! 
Trebuie sa recunosti ca a fost o perioada tare misto si prolifica, Lisa oricum pentru mine ramane ca un reper de suflet ca punct marcant al acelei perioade … hehheeeeeeee … cate amintiri. 
Si da … fiica’mea aia mica de a venit la Lisa … e fata mare azi si culmea e ca isi aminteste cu drag de locul ala, chiar daca era un tzanc atunci. 😉
P.S. Nu tot prin perioada aia vorbeam noi de visul numit Pensiunea Stella Dragus, ca dupa un an sa ne plimbam pe campul unde mi’ai aratat planul a cea ce a luat nastere ani de zile mai tarziu?
@Radu – hehe, ce’ti pasa atunci …. da na, ai zis si tu sa’ti iei belea ca tot omu’!
@Vasile – in mare se pare ca am facut cam aceleasi lucruri in perioada aia, diferenta fiind ca eu o ardeam pe aici nu pe la altii. In rest … sa nu’ti para rau de nimic, ca nici mie nu imi mai pare ca nu m’am carat in Belgia la inceputurile lui 2000 desi aveam viza pe pasaport. Sti cum e … desi aparent azi poate ca era mai bine, n’ai de unde sti ca putea fi si viceversa. Pana la urma si pentru mine din toata perioada aia ramane copilul meu si cresterea ce i’am dat’o ca cea mai mare realizare.
Dupa marea revolutie industriala initiata in Romania de Constantinescu, in tara nu mai aveam nici o sansa, varsta nu ma ajuta, puteam sa fiu „tarabagiu” da eram supracalificat
, oricum sutul in cur a fost un mare pas in fata si pentru asta le multumesc taranistilor si Ciorbea va fi idolul meu … ever! 
Pai si acum sa aprinda lumanari pentru Base si aia de au plecat dupa 2007
cu un sut in cur sila indemnul lui parintesc?!Bah, voi ati cam muncit…plm, de distractie doar asa, in pauza?
Bah … acum noi relativ o frecam … da’ ii stiu pe unii care cica ar cumpara timp, da nu gasesc ….
Deh, sti cum e … unii platesc facturile inainte, altii dupa … 
:)) acum 12 ani? lnca minora si pe picior de terminare a liceului. Ma aflam intr-o perioada cu durere in pix
Hehheeeeee … ce’au mai trecut anii … nu’i asa?
Bag de seama ca multi trageau tare si cu folos la caruta… Eu tocmai ce imi insuseam temeinic lectia: 1.munca-i buna, dar cu masura si 2. Sa ai bani, nu-i totul pe lumea asta.
Chiar daca n-am luat decat vreo 20 kg, iar telenovelele nu-mi plac.
Martie 2014 a fost un moment din care am invatat multe. In martie 2016 aprofundam lectiile invatate. Stiti cum se spune” experienta e cel mai dur profesor: intai iti da testul si apoi te invata lectia.”
P.S. @ice! Daca citeam textul de la inceput la vremea lui… Acum sunt toleranta.
@Vladiana: de cand am scris eu textul ala, sunt si eu mai tolerant!