Nu sunt un pasionat al culturii spaniole si in nici un caz al coridelor pe care le consider niste barbarii inutile si sangeroase eu mereu tinand cu taurul, dar niciodata nu am sa refuz o portie zdravana de cojones asezonate cu niscaiva momite si maduvioare la gratar.
Zilele astea am aflat o reteta catalana, una a niste cojones ce pareau mari … dar doar pareau, pana sa fie puse la foc mic-mic de au ajuns in final cat niste boabe de orez. Pentru cine nu s’a prins e vorba de cele apartinand lui Carles Puigdemont, premierul regiunii Catalunia, care daca pana mai ieri se mandrea cu niste cojones demne de Murcielago, azi s’a dovedit ca de la focul mic la care le’au gatit dusmanii sai politicii, n’au ramas mai mari decat niste boabe de orez, mai ales dupa ce a ales sa dea inapoi in fata ultimatumului dat de Spania in ce priveste mult visata independenta.
In concluzie, desi pe la noi prin politica vad zi de zi aceasi reteta catalana, eu raman o prefer in continuare pe aia neaosa cu foc mare la gratar, acompaniate si de niste muraturi sa nu cada greu!
Puigdemont a fost impins in fata de o gasca de indivizi, iar doi dintre ei au ajuns deja la parnaie.
E o paine de mancat pe subiectul asta fiindca toata lumea crede ca treaba asta cu independenta e de ieri sau de azi, insa in realitate e o rana foarte veche pe care au incercat s-o exploateze unii, iar acum se intoarce impotriva lor. Nu degeaba e Puigdemont liber…
O istorie bine documentata si argumentata a fost scrisa de Radu chiar pe acest blog, adica mai exact aici!
In rest, de oportunisti de astia din pacate nu o sa scape lumea asta niciodata! Trist e ca uneori au puterea de a si face mult rau!
Eu am priceput că Spania și-a tipărit constituția pe hârtie glossy , iar România, pe hârtie igienică, multistrat, plăcută la utilizare bruxelezilor..
Cola eu ti-as zice un proverb: Corb la corb nu-si scoate ochii, crezi ca intereseaza pe cineva constitutia unei tari, e doar o unealta buna la un moment dat… in rest, pofta mare, cine urmeaza?!