Scria Cucu pe aici ca el este adeptul consumului de calitate, adica prefera ca atunci cand cumpara ceva sa fie un produs de calitate.
Teoria de baza este una buna, insa foarte relativa si volatila in practica, pentru ca din pacate, incet si sigur au disparut de pe piata multe din produsele de calitate medie care iti ofereau un oarecare compromis in ce priveste raportul calitate/pret.
Si eu sunt adeptul lucrurilor de calitate, insa problema este ca nu mai gasesti asa ceva nici la produsele ceva mai scumpe, de multe ori platesti doar brandul si cam atat, iar asta este unul din darurile otravite ale globalizarii. E misto sa dai pe o masina cu 10.000EU mai mult ca e un brand la care visai si sa iti dai dupa aia repede seama ca defapt prin masina aia, doua treimi din componente sunt la fel de proaste si ieftine ca pe o masina, fix cu aia 10.000EU mai ieftina. Chestia asta se aplica si la electronice si la sculele uzuale intr’o gosporie. O masina de gaurit ieftina e la fel si daca scrie pe ea Bosch de exemplu, cum si daca are alta eticheta cu vreun nume „exotic”, pentru ca in mare parte vorbim de niste produse de serie mare fabricate prin China ce ulterior sunt doar rebranduite si vopsite in functie de brandul sub care urmeaza sa se vanda si care in general la brandurile mari sunt prezentate ca „scule pentru acasa/home use”.
Un exemplu recent in acest sens are legatura cu un filtru de cafea manual pe care l’am cumparat de urgenta nevoie, si pe care l’am gasit, fix acelasi filtru de aceiasi calitate, sub patru branduri diferite si bineinteles cu preturi diferite in functie de abtibildul care lipit pe ele. Lucrul asta nu m’a surprins in vreun fel, pentru ca il stiam practicat de foarte multa vreme in productia IT&C, avand ocazia sa desfac mii de laptopuri/monitoare/televizoare la care de multe ori se aplica vorba aia romaneasca cu „pe dinafara vopsit gardul, inauntru leopardul”, pentru ca in majoritatea cazurilor dincolo de diferenta de pret care era de cele mai multe ori cu minim 50% mai mare in cazul unor branduri cunoscute, in esenta, in interior gaseai fix acelasi lucru, diferentele de calitate de cele mai multe ori fiind minore si se rezumau fie la un design mai fistichiu, fie la un plastic ceva mai rezistent pe la vreo balama. Si mai misto e sa iti cumperi un TV scump de vreun brand renumit scris pe el, cum ar fi de exemplu Toshiba, Hitachi, Panasonic si alte vreo 15 branduri de genul asta care in fapt sunt fabricate de Vestel, o companie turceasca care sta in spatele lor si care fabrica aceleasi televioare, de aceiasi calitate, dar la preturi mult mai mici sub branduri mai obscure, Finlux fiind un exemplu in acest sens pentru cazul produselor de calitate medie.
De tepe cu produse „de calitate” mi’as aduce aminte acum doar de patania mea cu discuri de frana „premium” pentru masina de unde am ales o varianta medie care au venit patrate din fabrica, bagandu’mi picioarele in ele si de sila comandand cu pretul unuia singur de ala de „brand premium”, doua discuri de un „brand mediu” care sunt mai mult decat ok, pana si constructiv aratu mult mai bine.
Pe de alta parte, daca e sa vorbim de o lavabila de exemplu, acum tre’ sa fii penibil sa crezi ca 15 kile de lavabila cu 50 de lei, sunt la fel de ok ca si 10 kile de lavabila de 200 lei, lucrurile fiind destul de repede vizibile nu cand iti speli hainele, ci cand dai trei straturi la rand si inca se vede vechea lavabila de dedesupt. 
In concluzie, ori iti iei premium/pro daca vorbim de produse de utilizare indelungata (si mai putin de consumabile) pentru care scoti multi bani din buzunar si care oricum in timp va „muri” din punct de vedere al vechimii morale, ori nu prea mai conteaza atat de mult, garantia aia de 2-3 ani e cam singurul lucru care face mai nou diferenta si oricum de obicei produsul ala oricum ajunge la gunoi inainte sa te folosesti de ea, mai ales daca vorbim de un produs cu utilizare zilnica de care ai reala nevoie si nu poti sa astepti cateva saptamani sa fie reparat/inlocuit.
Pe final, nu as vrea sa se inteleaga ca sunt totusi adeptul chinezariile ieftine mergand strict pe logica descrisa de mai sus, ci doar ca inainte de a ma lua, strict, dupa un brand, incerc sa fiu mult mai atent la calitatea efectiva a acestora, locul de unde le cumpar si asigurarea garantiei acestor produse, mai ales daca am de a face de exemplu cu o masina de gaurit cu care dau cel mult doua gauri pe an.
Nu există legătură directă între utilitate și brand/pret .. calitatea e discutabilă și subiectivă, din punctul meu de vedere, utilitatea este importantă. Poți să ai un timp precis la secundă cu un ceas de câteva zeci de euro, la fel ca unul de zeci de mii de euro.. existența brandurilor este chiar importantă – mărește dorința multora de a avea bani și de a expune lucrul ăsta .. chiar îmi convine să știu că cel care are de 100 de ori mai mulți bani, cheltuie de 100 de ori mai mult pentru aceeași utilitate .. nici consumatorul nu e păgubit – el percepe valoarea banilor strâns legat de efortul de a îi obține, de aia și plătește, nejustificat de mult , la o analiză a utilității obținute. Cei care strică ‘piața’ sunt cei care cumpără la valori peste puterile lor financiare, sau cei care iau cea mai ieftină opțiune, deși își permit mai mult .. exemplu, ciudatul ăla de patron de la Ikea..
Legatura e fix aia pe care o stabileste fiecare dintre noi, pentru unii marketingul este mai important decat pentru altii, tot la fel cum utilitatea e privita de fiecare in mod diferit. Daca pentru mine unul un lucru este util tot atata vreme cat e inca functional si isi face treaba tot aia pe care ar face un produs similar, dar nou, pentru altii asta conteaza mai putin, important e sa schimbe produsele alea periodic fie ca le da iluzia unei bunastari fie din vreo ambitie personala sau „trenduri”. Amu, cum ziceai si tu, e complexa discutia, idea mea de baza, sau ma rog ce vroiam eu sa reiasa e ca si brandurile au invatat sa isi extinda oferta si pentru aia care nu si’le permit, dar sunt dispusi sa dea ceva banii in plus pe un produs de o calitate mediocra, doar de dragul unui abtibild, in vremea in care e posibil ca de multe ori, producatorii mai obscuri sa puna si ceva calitate in banii aia sau chiar mai putini pentru ca nu investesc atat de mult in marketing si au loc sa faca asta, ca sa nu mai vorbim de aceiasi „chinezarie” sub mai multe branduri, unele cunoscute, altele mai obscure, cu pret in functie de ce scrie pe abtibil doar.
Habar nu am de ciudatul ala de patron de la Ikea, dar ca veni vorba, pentru mine unul produsele Ikea in sine sunt niste balarii supraestimate atat ca si calitate cat si ca si concept, impresia mea a fost atunci cand am calcat pentru prima si ultima oara in magazinul ala e ca am intrat intr’un magazin socialist dedicat clasei muncitoare de pe vremea lui nea Nicu … la alte dimensiuni ce e drept, dar nici departe de magazinele alea universale de trista amintire.
Parca a crapat ala de la ikea…in fine, app de exemplu lu Ice cu bosch…asta e dileala pt romani, nu vor altceva, parca nu există..e cam ca bmw-ul ursuleț ?
In fine, Ice poate confirma ca dewalt rupe norma la bani mai putini. App de scule, din ce mi-a trecut prin mână, Hilti e rege..
Bine zisa treaba aia cu Bosch! Imi aduc aminte si acum cand faceam bisnita pe la unguri ca era dileala nationala frate, la noi inca nu aparusera pocnitorile alea verzi „home use” dar la unguri era plin de ele si tineau tot cat alea noname de prin piete
, mai ales ca multi se aruncau pe ele cu gandul sa le foloseasca industrial, ca deh, Bosch frate si le cumparau in rupere pentru ca le aduceam la jumatate de pret cu tot cu adaosul meu bunicel fata de ce era in magazinele de pe la noi unde atunci se importau numai gama aia profi, „albastre”.
Tot aproape la banii aia si tot pe la unguri erau pe atunci si niste scule poloneze ale unui brand obscur, fratie calitatea era la ani lumina fata de pocnitoarele alea de Bosch, dar nici dracu nu ti’le cumpara si zic ca am ramas eu cu o masina de gaurit si un flex de care am tras ulterior cativa ani buni si pe care le’am dat intr’un final la cineva imprumut si „a uitat” sa mi’le mai dea dupa ce a tras de ele ani buni in lucrari facute pe la unul si pe la altul.
Dewalt da, e la ani lumina de orice cacat de Bosch de asta, pocnitoare. Sunt o alternativa semipro si pro de la Black & Decker, care fie vorba intre noi si alea sunt peste Bosch’urile alea mediocre. Stiam de ele inca de prin anii ’90 de la un prieten plecat in USA, care lucra doar si numai cu asa ceva si ii trimisese la taica’su niste scule de astea pe care cred ca si acum le mai are al’batran.
De Hilti nu am auzit niciodata, din ce am gugalit cica is unii de prin Liechtenstein care au 20.000 de angajati, adica toata populatia tarii sa inteleg?!
Am prins si eu Hilti după 90, cred ca erau cu dedicație axați pe produse industriale ca pe piață n-am văzut, tancuri, fără plasticarie, fara aliaje ciudate, numai otel de calitate.
Eu cum nu am fost niciodata un mare meserias pasionat de scule de astea, habar nu aveam de brandul asta, dar si alea poloneze de care vorbeam mai sus cam pe acelasi model erau construite, cu exceptia unor plastice pentru un grip bun, totul era otel de ala de tanc.
Ca tot veni vorba de Ikea recomand pe Netflix (dacă nu ați urmărit) serialul Un sistem corupt ep. Mobila letala
Mersi de recomandare, pus pe lista!
Interesant serialul, totusi cati isi prind mobila de perete, chiar si atunci cand este doatata cu un asemenea sistem, comoda cu toate sertarele deschise care se rastoarna fiind cel mai cunoscut exemplu, un mobilier care nu ar trebui sa existe in camera copilului.
In camera copilului toate corpurile erau suspendate si foarte bine ancorate. In rest, la nivelul la care ea ajungea nu existau nici corpuri de mobila cu colturi/muchii ascutite, iar sertarele erau de foarte mici dimensiuni si toate prevazute cu sine ce avea sigurante ce permiteau scoaterea lor doar pana la un anumit nivel. Ah, era sa uit, mobila din toata casa a fost toata facuta la comanda si cu multa atentie si la aspectul asta.
Principala greșeală pe care o faci este că generalizezi. O companie a ajuns un brand tocmai pentru că a avut o constanță în timp și a mulțumit multă lume. Asta nu înseamnă nici satisfacție 100% și nici că toate produsele vândute de acea companie sunt cele mai bune sau că ți se potrivesc ție ca individ.
O altă problemă e că un obiect care costă de 2 ori mai mult ca altul nu e de 2 ori mai bun (mai ales la electronice) așa că e greu să cuantifici valoarea pe care o obții tu. Dacă e cum ai zis tu, că la o mașină 2/3 din piese sunt aceleași la mai multe mărci, majoritatea plătește restul de 1/3 – de asta e important să înțelegi dacă pentru tine merită sau nu; că pentru alții evident că merită, că de-aia le cumpără.
Chiar și concluzia ta susține ce zic în paragraful anterior – doar pentru faptul că o companie are magazine de desfacere, suport și garanție face ca totul să fie mai scump, asta cred că e logic. În plus, e normal ca tunci când cunoști un produs vei găsi o viariantă mai bună decât cineva care nu înțelege fenomenul. Sunt n exemple de produse care aparent nu merită, dar încă e mai comod să dai banii pe ele și nu ține numai de marcă, că o marcă e pe multe produse – unele merită, altele nu.
Eu nu am facut decat sa emit niste idei proprii pe care nu le’am statutat nicaieri ca litera de lege, lasand deschisa discutia in care sa vina fiecare cu ce idei are asupra acestui subiect. In rest, nu cred ca am generalizat nimic, ci doar am exemplificat in concret cu niste experiente personale folosite ca argumentatie, dar nimic mai mult.