Aceasta a doua zi de stat la Brasov, pe langa faptul ca s-a dovedit una foarte frumoasa din punctul de vedere al obiectivelor vizitate, pe final s-a dovedit si o adevarata aventura, despre care am sa va povestesc eu cand ajungem si acolo. Dupa ce am dormit o noapte linistita la Anemyra si am baut cafeaua de dimineata, impreuna cu prietenul meu Razvan si sotia lui Daniela, ne-am imbarcat in ligheanul … pardon Logan-ul 
aflat in proprietatea acestui … si ptr ca stia locurile si drumul mai bine, am plecat inspre Sinaia, ptr a vedea statiunea si mai ales Peles si Pelisor. In drum am zis sa trecem sa incercam sa urcam cu telecabina din Busteni, insa fratilor … era o coada acolo care mi-a adus aminte de coada de la butelii de pe vremea lui nenea’Nicu in lungimea careia s-a pus si aia de la carne + aia de la lapte. Am zis pass … o fi frumos … nu zic nu … da din pacate am doar o singura viata de trait, si nu merita jumate din ea sa stau la coada aia, asa ca dupa o scurta abatere pe la Manastirea Caraiman, din Busteni …
… ne’am continuat drumul inspre Peles si Pelisor …
Scurt istoric …
Castelul Peleş este un castel din Sinaia, România, construit între 1873 şi 1883. Este considerat unul dintre cele mai frumoase din România şi din Europa.
Castelul Peleş este contemporan cu întemeierea oraşului Sinaia. Locul construcţiei, valea pârâului Peleş, a fost cumpărată la acea dată de regele Carol I. Alte câteva clădiri au fost construite simultan şi anexate castelului: Camerele Gardianului, Economatul, Foişorul (casa de vânătoare), Grajdurile Regale şi Centrala Electrică. Vila Sipot a fost construită mai târziu. Aceasta va servi drept centru de supervisiune a lucrărilor pentru arhitectul Karel Liman. Tot Liman se va ocupa mai târziu de construirea Pelişorului (1889-1903), reşedinţa viitorului rege Ferdinand I al României şi a Reginei Maria.
De acest obiectiv trebuie sa recunosc ca am fost cel mai impresionat! Desi din 1970, nu s-a mai investit nimic in acest castel, acesta se prezinta intr-o stare destul de buna, chiar daca in exterior, pe alocuri se observa patina timpului.
Intrarea in castel se face dupa ce in prealabil esti obligat sa incalti niste botosei, care sunt distribuiti la intrare. Vizitarea se face in grupuri de vizitatori atent supravegeti de catre mai multe supraveghetoare care fac parte din personalul de mentenanta al castelului. O veste buna este aceea ca fiecare grup beneficiiaza de un ghid, care ofera informatii interesante despre fiecare sala vizitata.
Daca Pelesul te impresioneaza prin luxul extraordinar si bogatia unei resedinte demna de un rege, Pelisorul il gasesti ca pe un castel mult mai intim, in care se simte caldura de acasa. Aceasta resedinta era destinata mai mult membrilor si apropiatilor familiei regale, in acest castel nu se faceau primiri oficiale. Contrar unor pareri care ar spune ca nu e nimic de vazut, eu spun ca dinpotriva … merita vizitat, cel mai mult probabil ca o sa va impresioneze salonul aurit, care este dealtfel si cea mai impresionanta dintre incaperile acestui mic castel. Din pacate, nu am mai platit si aici taxa foto, care si asa este destul de piperata iar pe ascuns nu prea mi-a iesit nimic, deoarece esti foarte strict supravegheat si am preferat sa nu imi fac batai de cap.
n’joy …
Programul de vizitare Castelul Peles
Luni si Marti inchis
Miercuri 11:00-16:15
Joi – Duminica 09:00-16:15
Pret bilet: 15 ron/persoana
Taxa foto: 30 lei
Program de vizitare Pelisor
Luni si Marti inchis
Miercuri 11:00-16:15
Joi – Duminica 09:00-16:15
Pret bilet: 10 ron/persoana
Taxa foto: 30 lei
De aici, ne-am hotarat sa dam o tura si pana la Cota 1400, insa norocos cum sunt … nu am mai prins telecabina pana la cota 2000, asa ca a trebuit sa ma multumesc cu ce imagini am reusit sa suprind de acolo.
Nu vreau sa trec mai departe, inainte de a le multumii tuturor celor responsabili cu drumurile din Sinaia, ptr ca deosebita atentie si grija deosebita pe care o au ptr autorismele care se aventureaza pe drumurile din si inspre statiuni, si daca cumva nu le-a dat pana acum prin cap sa isi deschida ateliere service, le dau eu aceasta idee si le recomand sa le insire pe tot drumul dinspre Sinaia inspre cota 1400, ptr ca cu siguranta se vor imbogatii … asta cu conditia ca cei care merg pe acest drum, sa nu cumva sa cada intr-un crater care sa ii duca pana la chinezi. Superbe drumuri … inca un pic si cred ca ne coboram jos in Sinaia cu doua plase mari in care adunam ce mai ramanea intreg din bietul Logan!
Pe drum ne-am intalnit si cu Mos MARTIN, pe care oricum il durea la balalaica de toata agitatia, eforturile si minciunile astora ca au rezolvat problema ursilor bagabonti …
… noi am preferat sa facem o poza rapida din masina, la o distanta acceptabila si sa o stergem rapid din zona aia, insa sa nu credeti ca toti sunt la fel de destepti ca noi … multi din bizoni nu se multumeau cu atat … ba chiar se dadeau jos din masini … sa ii faca poze mai deaproape … si te mai miri ca auzi ca mai mananca cate unu de asta …
Ati putea crede ca aventura nostra se incheie aici, insa eu pot sa spun ca de abia acum incepe o adevarata epopee a acestei zile, condimentata cu mult suspans si momente vesele acum … destul de triste atunci.
Ptr ca Romania este tara in care vesnic se fac lucrari (ca daca vin bani de ce nu?) intre Azuga si Sinaia ptr 10 metri de asfalt la care nu aveau ce lucra mai mult de 2 ore, se facuse o coada de vreo 15 kilometrii ptr ca se circula pe un singur sens. Ca sa scapam noi de coada asta, Razvan … al carui simt de orientare este asemanator cu al unui brotac dupa o partida de sex anal in care l-au siluit 4-5 confrati de ai lui … ii vine ideea sa o luam pe o scurtatura care incepea undeva de la … Comarnic. Zis si facut … mergem inspre Comarnic … ne chinuim sa gasim drumul ala … intr-un final … dam peste un drum pietruit cu niste inclinatii care te faceau sa te gandesti ca urmeaza sa te urci pe Himalaya. Ca tot i-am promis ca ii laud ligeanul … sincer sa fiu … nu ma asteptam sa razbim pe acolo … insa cumva o facem si … iesim la un drum asfaltat … de unde deja ne si vedeam la pensiune. Si mergem si mergem si mergem … cam pana acolo unde si-a intarcat dracu copii si unde brusc … se termina asfaltul …
… si ne trezim pe un drum numai bun ptr o proba de anduranta a unei etape WRC. Aveam doua optiuni … ne intoarcem inapoi si ii lasam pe copii dracului flamanzi … sau incercam sa mergem inainte ca … poate iesim undeva in DN1A … Ca sa va dati seama de starea de spirit … va pun o poza cu Razvan … care face cam cat 1000 de cuvinte …
… si am tot mers noi asa … cu speranta … ca aia ne mai ramasese … ca sincer nici benzina nu mai aveam … desi ne dorisem a baga … pe motiv ca ba e benzinaria prea mica … ba or fi bagat aia tuica in benzina si nu riscam sa stricam bunatate de lighean … si uite asa … pe la ora 9 seara … cine credeti ca bantuia prin mijlocul … darcu stie al cui … fara benzina … flamazi, obositi si cu nervi cravata? Exact … noi si … cu ce mai ramasese din Logan … ca saraca masina mai avea un pic si se despica in doua.
Nu pot trece mai departe, pana cand nu le multumesc si localnicilor din acele zone, care in marinimia lor, nu au fost capabili sa ne spuna ca defapt pe unde urma sa mergem noi abia razbesc tancurile si cand nu mai pot cheama elicopterele, ba chiar ne incurajau sa mergem linistiti inainte … marinimosi oameni, tinai Dumnezeu tineri si faini, ca pe morcov in pamant!
Ca sa nu mai lungim povestea … trebuie sa va mai spun doar ca dupa ce am mers vreo 15 km pe drumul ala … in sfarsit s-a gasit un nene sa ne spuna ca ne intoarcem inapoi … sa mergem pana in Campina … ptr ca apoi sa ne intoarcem inspre Brasov … pe acelasi DN1 pe care vroiam sa il evitam. Si uite asa dragi mei, ne-am intors de unde am plecat … dar vestea buna e … ca nu mai era coada … si intr-un final, pe la ora 12 noaptea … am reusit sa ajungem la pensiune … prafuiti, flamanzi, obositi si cu promisiunea ca nu o sa mai incercam si alte scurtaturi in zilele care urmeaza!