De multe ori ma trezesc atat de buimac ca mi’as baga’o direct in vena! Trebuie sa trec de faza asta … ca mi’se pare penibil sa ma trezesc dimineata si sa nu vad pe unde merg, pana cu greu nimeresc cana de cafea. Norocul meu cel mare este ca nu locuiesc intr’un buncar comunist de beton armat si am unde evada afara … sa o beau in linistea diminetii … in vremea in care restul berbecilor ori se agita sa fuga spre locul ala de munca efemer … sclavi ai unui sistem infect … ori inca dorm … bucurandu’se de singura libertate ce le’a mai ramas …
Si ca pe vremuri, un alt blog de trista amintire acum, le era prima pagina a unora, la cafea (m’au tot injurat ca nu le mai scriu nimic de citit, din prisma sufletului meu liber, ce sa ii faca sa zambeasca dincolo de amarul cafelei baute la birou) … poate am sa incerc sa scriu in asta … cate una, cate alta … pentru ca renasc incet si sigur … scapat de dupa gratiile sufletului … ce il facusem cadou …
P.S. Reflexia acestei zile este ca … diferenta dintre o laba si o femeie, este aceia ca prima nu te f**e!
Ah da … sa nu uit! Buna dimineata!
Nu concep nici o dimineata fara cafea.
Ma bucur ca am gasit acest blog, pentru ca uite asa, de acum am si compania unor randuri frumoase si profunde. 