Cred ca ar fi bine sa transam pe aici macar problema asta odata pentru totdeauna, ca de vorbit se vorbeste mult despre produsele cu dublu-standard/est-vest dar nimeni nu isi pune problema de ce la altii produsele sunt mai bune decat la noi si cine este adevaratul vinovat pentru treaba asta.
Ei bine dragii mei, hai sa incepem prima oara sa vedem cum si mai ales de catre cine este controlata calitatea produselor de pe piata libera de pe la altii:
În Germania, consumatorii sunt organizaţi sub forma unor centrale ale consumatorilor, diferite asociaţii de interes, organizaţii ale gospodăriilor, comunităţi de economie casnică etc.
În Franţa, consumatorii sunt organizaţi sub forma unei uniuni naţionale şi a unor organizaţii regionale ale consumatorilor. Sunt, şi în această ţară asociaţii cu caracter mai îngust, caracterul respectiv fiind dat fie de domeniul de acţiune, fie de iniţiatorii mişcării respective. În acest ultim caz, un exemplu semnificativ îl constituie „L’Union feminin civique et sociale”.
Şirul exemplelor poate fi continuat cu aspecte similare din Anglia, Canada, Danemarca, Italia, Mexic, Norvegia, Suedia, precum şi din multe alte ţări unde procesul de organizare a asociaţiilor de protecţie a consumatorilor a consacrat multiple posibilităţi de acţiune. Exemplele asupra cărora ne-am oprit în cele cîteva ţări luate în discuţie au avut menirea însă de a reliefa cadrul potrivit căruia constituirea organizaţiilor sau asociaţiilor consumatorilor poate fi realizată la nivelul unei ţări sau zone de consum, sub forma unor organe ale centralelor sindicale sau ale mişcărilor cooperatiste şi, în cele mai frecvente cazuri, ca organe independente ale consumatorilor.
Prima categorie, formată din organizaţii sau asociaţii ale consumatorilor, concepute şi patronate de către anumite centrale sindicale sau cooperatiste, cuprinde o multitudine de tipuri privind asemenea organisme sau asociaţii ce acţionează în diferitele ţări a căror experienţă a fost cercetată. Între acestea se distinge şi poate fi citată cu titlu de exemplu, Organizaţia generală a consumatorilor, înfiinţată în Franţa, în anul 1859, ca urmare a diligenţelor şi înţelegerilor intervenite între dirigenţii mai multor centrale sindicale şi ai mişcării cooperatiste de consum.
Indiferent de forma de manifestare a unor asemenea organizaţii, toate au drept obiectiv informarea şi apărarea consumatorilor. În scopul asigurării informării consumatorilor, asemenea organizaţii sau asociaţii dispun de publicaţii proprii, prin intermediul cărora publică diverse studii pe probleme de consum, rezultatele testelor comparative efectuate asupra unor produse din diverse grupe de mărfuri, precum şi multe alte informaţii utile consumatorilor. Cu privire la apărarea consumatorilor, organizaţiile şi asociaţiile respective realizează: o serie de intervenţii pe lîngă organele puterii în vederea îmbunătăţirii, în interesul consumatorilor, a producţiei şi a comercializării produselor, acţiuni directe sau în justiţie vizînd producătorii sau distribuitorii, cînd aceştia încalcă legislaţia privind calitatea, preţurile sau garanţiile referitoare la un produs etc.
Cea de-a doua categorie – asociaţiile şi grupurile independente ale consumatorilor – este deosebit de importantă şi foarte numeroasă, cuprinzînd organizaţii de diferite tipuri. Întîlnim, în cadrul acestei categorii: uniuni federale şi asociaţii naţionale ale consumatorilor în Marea Britanie, uniunea naţională a consumatorilor, organizaţii regionale ale consumatorilor şi diversele laboratoare de analiză şi cercetare independente ale consumatorilor în Franţa; federaţii şi uniuni de land în Germania; asociaţii consumeriste în Statele Unite ale Americii etc.
Toate acestea reprezintă organizaţii de acţiune, care veghează asupra respectării drepturilor consumatorilor, privind ajutorarea consumatorilor lezaţi, depistarea unor produse dăunătoare sau necorespunzătoare, sesizarea unor practici comerciale ilicite, acţionarea în justiţie a tuturor ofertanţilor – producători sau comercianţi – care încalcă legile referitoare la protecţia consumatorilor.
Multe dintre aceste asociaţii îşi propun şi o serie de obiective educative. Pentru realizarea unor asemenea obiective, asociaţiile respective dispun de centre documentare, laboratoare de analiză şi publicaţii proprii, putînd oferi astfel informaţii sau să se execute studii proprii, cercetări, analize, teste şi chiar controale asupra produselor, asupra modului de derulare a procesului de comercializare şi a respectării legislaţiei. Prin publicaţiile proprii, alături de informaţiile operative şi de rezultatele diferitelor anchete şi teste efectuate, asemenea asociaţii inserează şi o serie de studii şi materiale care au menirea de a stimula şi dezvolta simţul critic, competent al consumatorilor.
Asadar, mai pe scurt, pe la altii exista organizatii independente ale consumatorilor foarte puternice, care vegheaza foarte atent si mai ales informeaza consumatorii asupra tuturor produselor intrate pe piata libera! In aceste asociatii se poate inscrie oricine in calitate de consumator, iar in urma unei cotizatii periodice este informat in permanenta prin intermediul internetului sau al publicatiilor acestor asociatii asupra tututor produselor noi intrate pe piata, tragand semnale de alarma atunci cand descopera unele periculoase sau neconforme in urma unor analize minutioase de labortator! De aici inainte, cu rezultatele obtinute, asociatiile se adreseaza organelor abilitate din tarile respective care dupa ce fac si ei o analiza proprie, daca rezultatele se confirma pot merge pana la a dispune interzicerea respectivelor produse! In cazul produselor totusi conforme, dar de proasta calitate care nu ajung sa fie interzise, vor disparea oricum de la sine de pe piata pentru ca nu le va mai cumpara nimeni in urma informarilor asupra proastei calitati pe care o au!
Ce avem in Romania?
Singurul organism din Romania care se ocupa cu treaba asta este ANPC, bugetat de la stat cu o suma infima comparativ cu alte state! Oricat am hulii acest ANPC, trebuie sa fim realisti si sa recunoastem faptul ca si daca ar da dovada de cea mai buna credinta posibila, le’ar fi absolut imposibil sa verifice macar pentru conformitate cele cateva sute de mii de produse din cate sunt pe piata! In rest, mai avem cateva ONG’uri fara prea mare putere de a face/schimba ceva si cam atat.
Ei bine, situatia ar putea fi alta doar daca s’ar infinta si pe la noi asemenea asociatii independente ale consumatorilor cum au altii, cu siguranta ca lucrurile s’ar schimba radical in primul rand datorita faptului ca primenirea pietei de produse proaste s’ar face cu ajutorul informarilor periodice ale acestor asociatii! Practic, nu multi vor mai risca sa isi vanda toate gunoaiele pe la noi daca ar stii ca exista riscul ca asemena asocitatii sa raporteze neconformitatea acelor produse si sa se ajunga fie la o reclama cat se poate de proasta fie chiar la interzicerea lor de pe piata!
In concluzie, pana cand noi ca noi, nu vom avea grija de noi si nu ne va interesa de noi, nu are nici un rost sa ne asteptam la altii sa o faca!
Credeti ca asemenea asociatii ar prinde si pe la noi? Tu ai fi dispus sa te inscrii ca si consumator si mai ales sa platesti o cotizatie lunara unei asemenea asociatii? Credeti ca s’ar schimba ceva?
Nu prea mai merge figura asta Ice .. relația între consumatori și producători este mediată de marile lanțuri de retail, brand-urile sunt ‘anonimizate’ sub etichete inventate de retail, are loc o dispersie a responsabilității, și imposibilitatea de a penaliza producătorul in culpă .. la câte din mărfurile din supermarket le știi exact originea, la nivel de unitate de producție ? Regulile pieței clasice nu mai funcționează, punct.. soluția mai directă este tratarea alimentației și sănătății ca elemente de siguranță națională , cu control civil, și cu pârghii legale pe măsură.. adică nu amenzi și abureli..
In Spania exista o organizatie non-profit numita FACUA care nu doar ca sesizeaza si vegheaza asupra calitatii produselor, ci si porneste procese pe la diverse instante in numele consumatorilor. Un exemplu e Dieselgate, unde FACUA a dat in judecata Volkswagen in numele utilizatorilor si a cerut despagubiri pentru fiecare in parte.
In Romania problema pleaca de la om sau mai bine zis de la indiferenta lui. Degeaba exista legi daca toata lumea e de acord ca „merge si asa”.
@Cola: pai si civil cum te’ai putea implica daca nu exista aceste asociatii independente ale consumatorilor? Din punctul meu de vedere ar fi un pas inainte, practic ai avea parghiile necesare ca sa ai un oarecare control si mai ales sa faci presiuni asupra autoritatilor responsabile.
@Malin – cam de opinia aia sunt si eu! Doar asemenea asociatii ar putea duce o oarecare lupta cu corporatiile. Pana aceste asociatii nu exista si nu sunt unele puternice nu prea vad cum ai putea sa faci ceva.
Ca fapt divers, romanul, pentru orice tip de asociere, are o vorba: Lucru amestecat, miroase a…nutela. Cand scapam de asta, se vor mai schimba si pe la noi treburile.
Din pacate nu prea devreme, pentru ca noua ne place al dracului de tare … nutela.
În orice asociere de 3 romani există 4 opinii și cel puțin 2 acoperiți și 6 ONG-uri cu interese.. s-a și spus asta.. când a fost cu bacilul sufletului l-au hingherit de nefericitul ăla cu brânzeturile de i-au mers fulgii .. de ce? Fiindcă era un brand, nu o etichetă pusă de un retailer, fiindcă exista un producător distinct, cu o fabrică ușor de localizat, etc .. globalizarea are ca efect eliminarea trasabilității produselor și serviciilor.. deci pe cine hingheresti ??
Cum ziceam, ai dreptate si tu si restul … nimic din toate astea nu le poate contesta nimeni cu mintea intreaga, dar atunci ce naiba pot sa mai inteleg? Ca in tara asta oricum n’are rost sa facem nimic si mai bine o lasa ca „merge si asa”?
E un subiect foarte important/interesant, ma bucur ca l-ai abordat.
Un alt factor care nu-l vad mentionat in post sau discutie este obsesia nationala cu preturile mici. Adica serios, ganditi-va putin si urmariti fiecare reclama la orice produs pe orice canal TV / post de radio / whatever.
In absolut toate cazurile, elementul principal de convingere pentru alegerea acelui produs/serviciu e „pretul cel mai mic”. De cate ori nu ati vazut tampenii de genul „Daca gasesti undeva mai ieftin, iti platim de 2 ori diferenta” ?
Deci peste tot se zice ca „produsul nostru e cel mai IEFTIN”, dar nimeni nu zice ca „produsul nostru e cel mai BUN”.
Este incredibil de pregnant acest element publicitar (pe mine personal ma enerveaza enorm). Si intr-un fel inteleg de unde vine: Romania este o tara cu o populatie extrem de saraca, unde salariul mediu e cam 500-euro iar jumatate din populatie traieste cu salariul minim pe economie (care acum cred ca e aproximativ 300-euro). E chiar josnic de putin.
Ei bine, atunci cand esti o tara unde consumatorii cer ca totul sa fie cat mai ieftin posibil, atunci vei fi o tara care chiar va primi asa ceva, IN DETRIMENTUL calitatii. Pentru ca nu poti sa faci ceva incredibil de ieftin fara sa tai serios din calitate, prin diverse artificii.
In concluzie: o alta arma pe care o avem ca consumatori este sa cumparam mai des produse de o calitate mai buna, chiar daca poate costa cu 20% mai mult (am luat un numar la intamplare). Daca cererea pentru astfel de produse va creste, atunci comerciantii se vor conforma si le vom vedea mai des pe rafturi.
PS: Si da, ar ajuta mult si un ANPC care sa verifice mai mult decat data-expirarii la produse…
Interesanta opinia ta! Voi reveni maine cu un raspuns pe masura ca azi sunt mult prea obosit!
Se pare ca ne-am intors in timp cu mai mult de un secol. Mie imi povestea mama ca bunicul meu, intre cele doua razboaie mondiale zicea ca „suntem prea saraci ca sa cumparam un lucru de proasta calitate”.
„Organizaţia generală a consumatorilor, înfiinţată în Franţa, în anul 1859”