De Centenar un pic mai altfel: Ravagiile ocupatiei

Ca tot suntem in preajma momentului Centenar se vorbeste mult despre Marea Unire dar mai putin despre Marele Razboi si tragediile lui ce intr’un final au dus la consfintirea ei pe 1 Decembrie 1918.

De asta in articolul care urmeaza eu am sa va vorbesc un pic mai altfel. Nu despre eroi, lupte, batalii samd. Ci despre ravagiile ocupatiei care sunt mult prea putin cunoscute si despre care se vorbeste mult mai putin desi au lasat rani adanci in sufletul acestui popor, tradat si umilit mai mereu de marile puteri de la care si in ziua de azi cautam lumina.

Infrangerea aproape catastrofala a armatei romane din 1916 si retragerea in Moldova a lasat teritoriul national sub talpa ocupatiei germana, austro-ungara si bulgara, de departe cei mai cruzi fiind ocupantii germani.

Orasul Slatina, urbea mea natala, cade sub ocupatie germana la 14 noiembrie 1916, cand trupele germane forteaza raul Olt, dupa ce armata romana aruncase in aer podul monumental inaugurat in 1892. Incep 2 ani de ocupatie germana neinduratoare fata de cetatenii urbei de pe Olt.

Iata cateva fragmente din jurnalul lui Ioan Hagi Pop, negustor slatinean de origine aromana, care zugraveste plastic aceasta perioada:

„Capitularea oraşului Slatina la 14 noiembrie 1916. Totul se petrecea într-o luni. Mă întorceam de la prăvălie de la domnul I. Sterian unde avusesem conciliabule cu maior Aldea şi căpitan Savopol. Eram terorizaţi, toată lumea, că vom fi bombardaţi cu tunurile de 42 cm, că ne vor face una cu pământul. Se hotărî să se scoată la ferestre şi balcoane drapele albe, fie prosoape sau cearşafuri- semnul păcii. Nu însă şi cel care va cere pacea va capitula. Venind spre casă, văd la colţul străzii Lipscani, la casele Raicu, lângă stâlp, un ofiţer într-o manta, în baston, cu ochelari. Mă duc drept la dânsul, îl salut frumos (nu afectuos). Şi-i spun ferm: -Domnule comandant, noi ne predăm (pe nemţeşte). –Bine, răspunse dânsul impetuos. Să daţi trupei mele ceai, lapte, franzelă, ciocolată. (Noi mâncam la două săptămâni fasole cu varză şi varză cu fasole). Îi răspunsei: -N-avem! Dânsul însă ridică vocea şi-mi repetă: -Trebuie să daţi, altfel vă închid. De-astă dată-i afirm: -Primesc! Îmi mai zice să zic poporului să treacă pe trotuar ca prin mijloc să treacă trupele. Am zis acest lucru orăşenilor slătineni. Deodată iese din front un şeplan de catană şi repetă tare vorbele către public (era român austriac după uniformă şi capelă). Faţă dintre cetăţeni erau: d. Atanasiu, Titi pălărierul şi Iancu Avram funcţionar hăinar care mâncă trei bastoane de la comandant fiindcă se amestecase în vorbă pe când parlamentam cu comandantul“.  Cumplita veste se răspândeşte rapid, iar în zilele următoare încep să se simtă consecinţele. În urma bombardamentului în oraş stricăciunile erau imense. Casele de pe strada Malul Livezi, expuse din pricina faptului că aici erau aşezate tunurile care apărau oraşul, sunt grav afectate, la fel bisericile Sf. Nicolae Târg, Sf. Nicolae Coastă şi Adormirea Maicii Domnului situate pe aceeaşi stradă, dar şi alte imobile de pe străzile Carol (Bucureşti), Rătescu, Vintilă-Vodă, Abator, Sopot, Lipscani, Vederii, Dealul Viilor. În locul prefectului şi primarului refugiaţi în Moldova sunt numiţi alţii şi apar primele măsuri. Se  instalează comandatura de ocupaţie, se instituie cartele pentru distribuţia pâinii şi a cărnii, se ordonă primele rechiziţii şi confiscări sub ameninţarea pedepselor cu amendă sau închisoare. „Termenele de executare erau, de obicei, foarte scurte. Comandantul militar al trupelor de ocupaţie a ordonat demontarea utilajelor de la întreprinderea metalurgică (probabil moara ,,Aluta”) din Slatina şi expedierea lor în Germania“.

Cum se apropia Crăciunul, ocupanţii nu au scrupule şi pătrund în curţile oamenilor şi iau tot ce poftesc. „Aici vedem ocupanţii de Crăciun. Evident, porcul nu-l aduseseră de acasă, l-au luat de la localnici, de altfel, sunt documente care vorbesc despre faptul că un slătinean de pe strada Malul Livezi a fost executat pentru că a refuzat să le dea porcul de-abia tăiat“, explica sociologul Bogdan Bădiţoiu.

Se face un fel de recensământ, cetăţenii din oraş primind un termen foarte scurt pentru a se prezenta să li se elibereze bilet, primarul fiind înştiinţat că dacă aceştia nu ajung la biroul din strada Lipscani nr. 22 „veţi fi amendat cu 500 de lei”.

Se instituie obligaţia ca femeile să presteze muncă, în 5 iunie 1917 poliţaiul local M.C. Georgescu raportând primarului că a trimis la munca câmpului, la Strehareţi, un număr de 68 de femei, acelaşi raport conţinând numele a alte 26 de persoane care refuzaseră, precum şi adresele lor. Cinci zile mai târziu se emite ordonanţa 251 care prevedea: ,,Toţi locuitorii acestui oraş, bărbaţi şi femei, de la vârsta de 15 ani în sus, fără ocupaţiuni, buni de munca câmpului, trebuie să fie întrebuinţaţi la muncile agricole de la Şcoala Strehareţi şi la muncile de pe moşia oraşului şi la locurile locuitorilor care n-au braţe de muncă. Se va anunţa în sus cu două-trei zile înainte acei ce trebuie să se prezinte la Strehareţi şi că trebuie să se prezinte singuri la ora 6 dimineaţa. Conform ordinului Comandaturii Etapei Mobile nr. 268 Slatina, acei ce nu se vor prezenta în ziua şi ora fixată vor fi pedepsiţi cu amendă şi închisoare sau cu amândouă pedepsele împreună. Atragem atenţia populaţiunii asupra acestui ordin şi o invităm să se supuie de bună voie pentru a nu suferi pedepse”.

Au loc rechizitii masive. Iata un ordin in acest sens:„ Veţi lua deci din orice curte unde veţi găsi păsări fără diverse consideraţiuni” În curând se ajunge la o criză de orice, până şi zarzavaturile se scumpesc îngrozitor, astfel încât locuitorii aproape că nu şi le mai pot permite. Că aveau sau nu, fiecare familie era, în schimb, obligată să ducă la comandatură ouă, în cazul în care nu le aveau plătind pentru acestea 0,50 bani/ou. Pentru a fi siguri că obligaţia a fost înţeleasă, cetăţenii sunt înştiinţaţi că „cei care nu vor aduce banii vor fi daţi pe listă la Comandatură care îi va condamna la închisoare cum s-a întâmplat cu locuitorii satului Stejarul din judeţul nostru, care au făcut câte 14 zile de închisoare fiindcă n-au adus ouăle la timp şi încă au plătit şi amendă câte 0,50 lei de fiecare ou“. Se strâng şi se predau toate cazanele de ţuică din oraş, după care nemţii vor gâşte, 175 de bucăţi, „dacă nu se poate completa cu gâşte şi raţe se vor primi pentru completare cocoşi şi în cel mai rău caz găini şi curci”, se menţiona în ordinul Comandaturii Germane de Etapă.

Ofiţerii români si orasenii instariti refugiaţi in Moldova îşi pierd casele, se rechiziţionează şi „căruţe, trăsuri şi brişti pentru transportul materialelor. Se rechiziţionau şi oameni pentru muncile cele mai diferite: încărcatul cerealelor, transportul vitelor, transporturi de lemne, cărămidă, gheaţă, curăţatul pivniţelor şi altele. Rechiziţiile se făceau în prezenţa agenţilor primăriei sau poliţiei şi se eliberau bonuri care, în general au rămas neachitate. Rechiziţiile au continuat şi după Pacea de la Bucureşti care ne-a impus sarcini foarte grele. De asemenea s-a recurs la confiscări“.

Ocupatia se termina in aceeasi nota in care incepuse.

„Eri, 11 noiembrie 1918,  către seară, a sosit şi cantonat în oraş un convoi de coloane germane care au venit din direcţia Piteşti şi au avut o purtare mai mult decât sălbatică. După ce au ridicat de la locuitori porci, păsări, viţei, au aşezat bucătăria în cancelaria şcoalei; antreul l-au făcut abator şi sala de clasă dormitor şi sufragerie. Şcoala are pagube mari: podelele antreului cancelariei pline de două degete de sânge şi păr de animale; pereţii afumaţi peste tot; băncile distruse; una jumătate de stânjeni de lemne ce au fost tăiate mărunt şi depozitate în şcoală a fost arsă; diverse lucruri mărunte distruse (mese, scaune). Faţă de diferite svonuri că în urmă vin alte convoiuri de care şi trupe, am dispus evacuarea întregului mobilier şi şcoala a rămas goală”, informa directorul Şcolii ,,Ştefan Protopopescu” din Slatina  revizoratul şcolar despre pagubele pricinuite şcolii de trupele de ocupaţie germane-austriece”.

Sursa.

Istoricii slatineni au estimat pagubele aduse doar in orasul Slatina de ocupatie germana la aproape 4 milioane lei aur 1916, o suma considerabila, fara a socoti distrugerile cauzate de armata romana in retragere. Ca sa punem in perspectiva, suma echivala cu bugetul orasului pe 12 ani in acele timpuri!

O buna parte a acestor distrugeri si devastari a fost suportata ulterior de Germania prin tratatele de pace, incluzand si reconstruirea podului peste raul Olt, restul fiind acoperit de statul roman.

Ce nu se poate cuantifica in bani sunt foametea, suferintele, executiile sumare, bataile si violurile asupra femeilor, cauzate de nemiloasa ocupatie germana.

In fapt, cele relatate mai sus au avut loc pe intreg teritoriul ocupat, fapt care a si impins o serie de romani patrioti sa se implice in actiuni de rezistenta inclusiv armata contra trupelor de ocupatie, un exemplu fiind grupul condus de invatatorul Victor Popescu, care a produs mari batai de cap nemtilor.

Eliberarea Romaniei de sub ocupatie Puterilor Centrale si Unirea gaseau tara devastata din punct de vedere material si economic. Romania isi va reveni tarziu dupa 1933 din starea sa de inapoiere economica. Una din cauzele inapoierii tarii si a vulnerabilitatii noastre este si duritatea ocupatiei din Primul Razboi Mondial si distrugerile enorme cauzate atunci.

Se cuvine a nu uita ca jertfe au fost si in teritoriile ocupate, nu numai la Marasesti , Marasti, Oituz si se cuvine a nu uita ca natia germana nu este atat de civilizata pe cat se crede!