Decalogul comic al alergatorului montan :))

2. Păgânisme – Pregăteşte-te să descoperi existenţa unor noi zei şi să o dai în politeism. Adu ofrande celor care au ales proba de maraton şi au alergat cu vreun kilometru în altitudine şi nouă în lungime mai mult decât tine, într-un mod care pare să ţină de domeniul SF-ului, în ceea ce te priveşte.

3. Băgarea picioarelor în pădure – Descoperă cum debitul înjurătorilor mentale şi creativitatea acestora atinge noi cote alarmante. Dar fii sigur că oricât de mult ţi-ai băga tu picioarele în propria prostie (de a nu te fi pregătit cum trebuie) şi în mediul înconjurător, pădurea ţi le va băga înapoi. Până în gât.

4. Adu-ţi aminte de locul de odihnă – Reţine foarte bine unde se află punctele de hidratare şi alimentare. Cu toată umbra pământului oferită de copaci, sudaţia va fi atât de minunată încât vei transpira sărătură ca o arteziană salină. Din toate unghiurile. Prin toate părţile. Chiar şi alea strâmte. Şi nu, coaja de copac nu este comestibilă.

5. Cinsteşte pe tati şi pe mami – Nu îi înjura că te-au facut şi nu îi întreba de ce te-au pus la aşa ceva. Pentru că te-ai pus singur(ă). Oricum îi vei recunoaşte pe traseu. În voluntarii care îţi întind ca o mană cerească paharul cu apă, izotonic şi bucăţile de mere. La fel ca părinţii, te vor încuraja cu „Hai că poţi!”, „Bravo!” şi „Hai că mai e puţin!”. Ştiind foarte bine că „puţinul” ăla este al naibii de relativ .

6. Să preaconspiri – Ia în considerare faptul că organizatorii ar putea avea o înţelegere secretă cu ortopezii din România. Sau cel puţin cu farmaciştii comercianţi de Sfântul Diclofenac, Preacuviosul Antiinflamator şi Preafericitul Analgezic. Recomand şi efectuarea unui consult oftalmologic. A se vedea punctul urmator.

7. Flora şi fauna – Învaţă să observi mediul înconjurător şi să recunoşti fauna şi flora locală. Distinge, astfel, tufele de urzici, în care musai vei evita să îţi bagi mâna, în căutarea unui punct de sprijin. De asemenea, nu-ţi hidrata în exces nădragii atunci când confuzi pe traseu un câine cu un urs, lup, dragon ori alte făpturi mitologice. Pentru asta se recomandă consultul oftalmologic.

8. Topografie – Atunci când traseul ţi-e total necunoscut, ia cursuri extensive de topografie, citit şi interpretat de hărţi cu altitudini şi km. Realizează şi o cercetare, în prealabil, în rândul veteranilor. Întru dozarea cu cap a efortului şi un bun managent al nervilor, care vor ceda atunci când te îndrepţi ca o panseluţă voioasă spre ultimii km. Şi afli că mai umează un Deal al Morţii, de urcat în patru labe şi coborât prin frânare cu faţa.

9. Să mărturiseşti că eşti strâmb – Pentru că asta vei fi atunci când vei vedea linia de finish. Strâmb la picioare. Strâmb la rânjet. Şi de-a dreptul în stângul cocoşat de imensa bucurie de a fi terminat. Chiar dacă ai vrut de minim 247 de ori să renunţi pe traseu, să te aşezi în fund şi să aştepţi SMURD-ul să te urnească de acolo. Chiar dacă ai reinventat nomenclatorul înjurăturilor. În ciuda crengilor ce ţi-au plesnit suav moaca, a bolovanilor şi rădăcinilor ce ţi-au mângâiat gleznele, a pantelor ce ţi-au transformat muşchii şi articulaţiilor în mase gelatinoase.

Felicitări, fii o moluscă beată pe uscat, mândră de tine!

Acum, cel puţin, mergi ca una!

10. Să pofteşti! – Să pofteşti la pepenele minunat oferit la sfârşitul cursei! Să realizezi, după ce îţi trec dracii personali, că pe retină ţi-a rămas întipărit un traseu foarte frumos iar în suflet o experienţă memorabilă. Să pofteşti să o repeţi! Dar cu mai mult cap!”

Pe 18 iunie va fi debutul lui subsemnatul la un prim marathon montan pentru care m’am pregatit fizic cat am putut si cu ceva echipament special, vedem atunci cat se adevereste din ce s-a scris mai sus; presimtirea zice ca….destul de mult. Mai ales faza cu maiestrele injuraturi….