Alambicat titlu, stiu, dar tot la fel de alambicata este si situatia actuala a drepturilor care ni’se rapesc de la o zi la alta din diverse motive, unele mascate sub nevoile sigurantei si securitatii nationala, altele care tin de productivitatea angajatorilor … altele care tin de ecologie … si motive se tot gasesc fara ca noi sa avem nici macar dreptul de a fi impotriva.
O noua incalcare a drepturilor si intimitatii omului a fost zilele astea aprobata de CEDO care prevede ca angajatorul nu face nici un abuz atunci cand supravegheaza conversatiile angajatilor atunci cand acestia sunt la munca.
Situatia este una pe cat de delicata pe atat periculoasa ca precedent intr’un viitor ce pare a fi din ce in ce mai controlat in care supravegherea continua va juca un rol cheie. Intr’un fel sunt de acord cu faptul ca atunci cand esti la munca esti la munca, iar problemele personale se rezolva dupa incheierea programului, pe de alta parte sunt aprope sigur ca o mare companie nu se multumeste sa isi supravegheze angajatii doar in timpul orelor de program ci si in rest din diverse motive cum ar fi cele legate de spionajul industrial sau comercial.
De la o zi la alta nu mai avem voie sa facem cate ceva … nici macar sa fumam desi ca fumatori pentru viciul nostru platim taxe si accize exorbitante. Maine poimaine nu o sa mai avem voie nici macar sa visam noaptea ceia ce vrem. pe motiv ca visele noastre sunt in contradictie cu directia trasata, deci automat, subversive.
Fratilor, ne asteapta vremuri urate si grele, pe noi ca pe noi, dar pe copii nostri mai ales! Privind prin prisma unui om care a trait o parte din viata in comunismul unde faceai doar ce era voie de la stapanire si stiind cum e, mi’se cam ridica parul pe spate mai ales acum cand metodele de supraveghere sunt la ani lumina fata de alea de acum 25 de ani. Si atunci ca si acum totul era in spiritul legii pentru binele natiunii, binele comun.
O sa ma urasti, din nou, insa ideea ca angajatorul sa-si supravegheze angajatul e ok. E normala.
Ce nu inteleg din ce am citit eu despre acest caz este daca conversatiile personale avute au afectat in mod negativ imaginea si performanta angajatului si a firmei. Pentru ca peste tot lumea foloseste sistemele firmei si in interes personal. Si e ok cita vreme acest lucru nu afecteaza firma si angajatul in mod negativ.
La noi in corporatie e simplu. Pot sa printez hirtii in interes personal cita vreme nu sint enciclopedii galactice. Putem folosi telefoanele la fel si in interes personal. Dar totul pina la un punct. Si sint ok cu asta. Nu exagerez, desi uneori am avut impresia ca am fost aproape. Nu ascund hirtiile printate, nu ma ascund in buda cu telefonul etc.
Decizia CEDO pare a fi corecta pina la un punct, insa nu am vazut cum a fost afectata imaginea si performanta firmei. Chestie pe care puteau studia si probabil decizia ar fi fost diferita.
Cit despre SRI care poate sa ne controleze calculatorul fara mandat, sint curios cum vor face asta. De la distanta sau vin in casa mea si il iau? Oricum, asta e o masura cu care nu sint de acord. Deloc.
Cu riscul de a supara muuuulta lume, dar ziaristii sunt vai si amar in materie juridica. Daca luati si cititi cauza Barbulescu contra Ro, cum este cazul numit official , musiu reclama ca I s-au incalcat doua drepturi: dreptul la un process echitabil si dreptul la viata private. CEDO I-a dat dreptate in privinta a doua, adica a constatat ca dragutul nostrum stat nu a pedepsit firma pentru ca a facut doua lucruri:
– a interceptat mesajele de chat propriu-zise si nu s-a limitat la monitorizare, ovada fiind transcrierile depuse ca dovada
– a interceptat si monitorizat casuta de email private a individului reclamant.
DAAR… CEDO a combatut viguros ceea ce invocase reclamantul, si anume ca este ok sa folosesc echipamente de comunicatie ale firmei pentru comunicatii private; negru pe alb Curtea a relevant ca musiu:
– ii era interzis sa faca asa ceva
-stia de interdictie
-stia ce este monitorizata casuta de email create in scop professional de angajator.
In acelasi timp insa Curtea I-a dat dreptate reclamantului in sensul ca dreptul angajatorului de a cere salariatului ceva nu este absolut si ca interceptarea efectiva a mesajelor si transcrierea lor transgreseaza dreptul persoanei. Iar interceptarea mesajelor din casuta private este clar ilegala.
Cu toate acestea, Curtea nu a contestat niciun moment dreptul angajatorului de a il concedia pe reclamant pentru incalcarea regulilor de disciplina interioara si a constat ca drepturile reclamantului de a contesta in justitie aceasta decizie nu au fost afectate.
Adica angajatorul are dreptul de a monitoriza cat si cu cine vorbesti, nu si de a intercepta continutul convorbirilor tale audio video sau scrise, si de a te pedepsi ca foooti melci pe hat in loc sa muncesti, ca te platesc oamenii sa muncesti, nu sa chetuiesti.
Cec fac sirviciiili illegal e problema lor….
Daca la lucru ai interzis sa folosesti in scop privat echipamentele firmei, atunci decizia asta tocmai a clarificat ca angajatorul te poate concedia dar nu poate folosi contra ta continutul convorbirilor, deorece astfel comite o infractiune, adica violarea secretului corespondentei.
Dar angajatorul are dreptul de a monitoriza ce faci in timpul programului de lucru, cu cine vorbesti si cat vorbesti, pentru a putea, evident, sa te verifice daca iti faci treaba.
Sunt totusi curios daca angajatorul a fost pedepsit in vreun fel
Am tastat cu piciorul din stanga mainii drepte, imi cer scuze post factum
Chestia asta cu angajatorul si cu supravegherea poate sa aiba o serie de aspecte ce nu au prea fost discutate sau dezbatute concret. Eu de exemplu lucrez in baza unui contract de confidentialitate valabil international ce are o serie de clauze lesne de inteles si te pot lamuri putin pe chestia asta.
In primul rand conteaza foarte mult la ce fel de date ai acces si ce faci cu ele. Ma indoiesc de faptul ca buticarul de la coltul blocului are interes sa-i monitorizeze telefonul vanzatoarei si sa vada ce face ea atunci cand n-are clienti, insa daca vorbim de o firma ce prelucreaza o serie de date si de niste angajati ce au acces la datele respective atunci treaba asta e oarecum justificata. E drept ca un angajat care vrea sa sustraga date poate s-o faca si cu pixul si foaia, nu doar cu mailul sau mesageria de Facebook, insa conteaza in mare parte prevenirea.
Majoritatea firmelor mari monitorizau traficul angajatilor de ani buni, cel putin la nivel DNS daca nu la modul intruziv si majoritatea angajatilor stiu sau stiau asta. Si tocmai de aceea la banca din sat de exemplu e o duduie care sta pe Facebook de pe tableta personala cand n-are de lucru si serveste clientii de pe calculatorul ultra securizat, evitand astfel ca un click gresit pe Facebook sau pe mai stiu eu ce site sa propage vreun virus care sa-i expuna clientii. Desigur, exemplele pot continua, sunt sigur c-ai prins ideea si n-am sa mai insist.
Dincolo de asta mai e o chestie de imagine. Am vazut destul de des in ultima perioada contracte de munca (in domeniul IT) prin care angajatorul ii aminteste angajatului ca orice postare online se poate asocia direct sau indirect cu imaginea firmei la care lucreaza. Desigur, daca Gigel de la strungarie posteaza o cretinitate rasista sau misogina nimeni n-o sa-i dea importanta pentru ca el e doar un limbric irelevant, insa daca Ionel care e sef peste departamentul IT al unei companii cu o pagina de Facebook de sute de mii de abonati si implicit e asociat de clienti indirect cu pagina aia de Facebook si posteaza fel de fel de tampenii, atunci se poate ca imaginea firmei sa fie sifonata de postarea lui.
Nu se pune problema productivitatii, cel putin in cazurile pe care le cunosc eu. Nimeni nu intreaba pe nimeni de ce a postat pe Facebook in timpul serviciului atat timp cat firma merge bine, deadline-urile sunt indeplinite si clientii multumiti. Ba din contra stiu un caz in care un angajat a fost „premiat” pentru ca dadea share pe wall-ul propriu la postarile facute de dept. de marketing pe pagina oficiala a firmei.