M’am urcat intr’un tren … nu pot spune ca am pierdut nimic … nici ca dor nu imi era … dar … cum obosit si satul de condus sunt, dar cu un neostenit dor de duca … am plecat … unde soarta ma va duce
Pe langa faptul ca am impresia ca m’am intors in timp (semnal 3G ca in epoca de piatra, dar macar este cand si cand) macar au fost in stare sa puna prize in tren , ceia ce sincer este mare lucru pentru Romania. Si iaca asa … in timpul in care trenul asta merge cu viteza melcului turbat, eu am totusi sansa de a ramane conectat la lume … si in acelasi timp sa imi treaca mai usor cumva, orele astea ce le stau aici. Incerc sa adun impresii … pareri si ganduri … desi in prima faza ma gandeam ca o sa ma traumatizeze experienta asta … acum imi dau seama ca imi face bine si ma reseteza putin … dandu’mi sansa de a acumula experiente noi, ce sa le pot apoi in liniste, diseca … 