Vine o vreme cand e bine sa dai un STOP la tot ce faceai pana atunci si sa iti aduci aminte si de tine. Desi e ciudat sa te trezesti dimineata fara a fi parte a unei rutine si e al dracului de greu sa te adaptezi la a nu face nimic dupa ce ai in mod usual o viata activa, daca iti dai ceva timp intr’un final reusesti sa te trezesti dimineata cu gandul ca nici azi nu iti pasa de cat e ceasul, nu trebuie sa fugi nicaieri si mai ales nu esti in contra-timp mereu. Aici imi este mie unul cel mai greu sa ajung ori de cate ori imi iau concediu din care cam o saptamana la asta lucrez pentru ca mai apoi sa ma pot relaxa in sfarsit pentru ca sa pot vedea si de mine. D’aia urasc eu orice inseamna concediu programat dinainte in care ai deja o destinatie fixa (acolo mergem), cu un program fix (la ora aia mancam, la ora aia mergem la baie, etc.) si in loc sa te relaxezi nu faci decat sa schimbi o rutina cu alta, vacantele alea all-inclusive fiind modelul perfect de sclav intr’o colivie de aur de unde de obicei te intorci mai obosit decat ai plecat sau tot pe acolo.
Azi abia am inceput sa lucrez la o oarecare agenda de concediu, in care totusi, nimic nu este batut in cuie. Din ea o sa incerc sa nu lipseasca plimbarile prin oras, macar o piesa de teatru, ceva vizite pe la prieteni buni si om mai vedea cu ce o completam de aici inainte.
Voua cum va este cand intrati in concediu? Faceti totul pe fuga sau reusiti sa va dati un mic ragaz inainte? Va adaptati usor la schimbarea de rutina?
Sunt momente in concediu in care imi fac de lucru pentru altele. Asa s-a intamplat in ultimul an ca sa reusesc sa scap de „nebunia” cu casa.
Pentru la anul am stabilit o vacanta… in aprilie. Speram sa fie cald… acolo
Am avut si eu „concedii” de alea … din pacate nu scapi de ele, uneori nu ai de ales. Cu toate astea e bine totusi sa stii cand sa te opresti „din facut” pentru ca daca nu te opresti singur mereu vei gasi ceva de facut. Mie unul mi’a ajuns sa tot alerg de nebun si mai ales sa tot fac .. am facut destule … si imi ajung … de amu o sa trag tot mai mult pentru mine ca om si cam aia e.
In alta ordine de ideei, eu unul nu mi’as putea face niciodata proiectii de astea lungi gen de acum in aprilie anul viitor … e prea mult pentru mine …. poate cel mult pe o saptamana sa pot face asta, da nici atat.
La mine concediul, sau mai bine zis timpul liber e destul de imprevizibil. De obicei in zilele in care sunt liber deschid Google Maps si ma uit pe harta, apoi ma decid unde merg si ce fac in ziua respectiva.
Eu deja am programul pe 1 an inainte, va explicesc eu in pic mai tarziu!
Nu sunt angajat undeva ca sa imi dau cu parerea despre concedii, insa ma seaca scoala. Serios!
De la 6 dimineata pana la 14:00 sunt cu scoala (acum baga si pregatiri, deci in unele zile pana la 17:00 daca ma duc la ele). Ajung acasa, mananc, apoi ma mananca online-ul cu ore de lucru, apoi vine seara. Teme exagerat de multe si inutile, de invatat lectii care mai de care mai tampite etc. Si, pac, ora 22:00, vrei sa te uiti si tu la un serial sau film? Sa te relaxezi? Teapa!
Cam asa curg zilele, iar in weekend mai un scenariu, un videoclip, un editat, inca 5-6 ore scurse. Iar in cealalta zi de weekend teme cat cuprinde, pentru ca pantof. Yey, abia astept sa se termine cancerul de scoala!
Asculta tu de mine Cirpiane ca iti dau aici in scris: abia cand se termina scoala o sa iti dai seama ca a fost cea mai frumoasa perioada din viata ta care te’a format si ti’a adus langa tine poate cei mai frumosi prieteni cu care o sa iti amintesti o viata de … cum era la scoala!
La fel gandeam si eu … si chiar azi mergand gandit prin orasul asta mare, am dat peste niste liceeni in RATB (autobuz) care erau galagiosi … dar frumosi si inocenti in acelasi timp, supandu’mi in gand: ce misto era cand eram si eu ca ei! Grijile mele se terminau cand plecam de la scoala, acum … cand plec de la munca abia incep. 