Flacara de la bricheta

Incerc sa imi aprind o tigara … o strang intre buze … deah … viciu … privesc flacara brichetei cu benzina … ce imi aduce aminte de o alta flacara … si nu de bricheta … o las sa arda fara a o apropia de tigara ce si’ar dori sa prinda viata insufletita de ea … ciudat sentiment … eu inca traiesc … desi flacara mea e departe … tigara tanjeste dupa flacara ce ar putea’o aprinde … ce sa fac? Sa o apropii de ea si sa trag cu nesat fumul albastru ce conform unora mi’ar grabi sfarsitul, sau … sa las bricheta sa arda … pana benzina din rezervor ii va fi epuizata? Daca nu o aprind raman cu un viciu nesatisfacut … daca o aprind … imi aprind alte amintiri … ce acum se aduna in causul apusului ce prevesteste seara … inceput de noapte … ce va lasa loc doar de vise … ce iau locul iluziilor de peste zi.

Ok … ati aruncat o privire si spre latura mea sensibila … culmea … si demonii au sufletel! 😛

Noapte buna … flacara din suflet sa va ramana vesnic vie!