Atat intre prieteni si apropiati, cat si in omul de rand, din ce in ce mai greu poti gasi un zambet placut a unui om linistit, implinit, multumit, pentru ca omul de azi ajunge sa fie tot mai ingrijorat nu de ziua de maine, ci de cea de azi.. Constatam azi ca omul nu mai munceste pentru a “trai”, pentru a se bucura de rasplata muncii sale, azi omul, traieste pentru a muncii..
Omul de azi, daca a uitat menirea sa pe lume si renuntand la tot ce ofera Dumnezeu prin natura si creatia Sa, vedem ca, incearca sa-si creeze propiul sau Paradis sau Rai, insa un paradis doar a desfatarilor trupului, pentru ca sufletul si-a pierdut valoarea sa nepretuita, dupa cum si omul si-a pierdut credinta in valoarea vesnica, intr-o alta lume decat cea actuala. Intr-o asemenea stare, fara constinta prezentei lui Dumnezeu in lume, buna starea lumii este insotita de saracie, bogatia de mizerie, fericirea de tristete, sanatatea de boala, iubirea de ura, buna starea de egoism, linistea de teama si siguranta de nesiguranta.
Undeva in Biblie Hristos spune „Pentru ca ce-i va folosi omului, daca va caştiga lumea intreaga, iar sufletul sau il va pierde? Sau ce va da omul in schimb pentru sufletul sau?”
Concluzie:
Astfel in asa zisa „lumea a fericirii”, omul devine tot mai nelinistit si nemplinit, existand chiar o obsesie a performantei pentru a fi fericit.
Inca de cand Omul a fost izgonit din Paradis a dus dorul Paradisului si tot de atunci cauta o cale sa se intoarca acolo, ratacind prin lume … cautand in lume … iar cum Dumnezeu are mult umor … daca te duce putin mintea iti pui intrebarea:
Să nu fie Căderea însăși neputința de a vedea că ne aflăm în Paradis?
Asa cum zicea un bun prieten al meu.
In istoria omeniri avem „n” exemple de tentative ale unor imperii de a isi face propriile paradisuri … tentative esuate de fiecare data insa … iar omul nu se invata niciodata.
Probabil ca si cautarea unei relatii Dumnezeu este ceia ce omul simte ca este singura legatura cu paradisul pierdut … pentru ca nimic din amintirile noastre nu e mai rau decat a amintire a ceva bun ce ai avut si ai pierdut. Tot ce faci vei raporta mereu la asta si tot asta vei cauta, iar oameni inca nu au capacitatea de a intelege … NIMIC’ul in disperarea lor de a cauta TOT’ul! 😉
Să nu fie Căderea însăși neputința de a vedea că ne aflăm în Paradis?
E un citat aproximativ dintr-o ficțiune de J.L. Borges.
Oamenii caută simplitatea, asta e nostalgia paradisului. Dar a găsit Satana soluția să facă drumul spre simplitate extrem de complicat.