Iohannis prezinta „noul PNL” cel „reformat” … prin Citu! M’am ras …

Ieri a fost „o zi mare pentru Romania” ca sa il citez pe Citu, zi in care Iohannis, dupa ce si’a coafat si rujat fetele, ne’a prezentat „noul PNL” cel reformat, viitorul liberal de aur al Romaniei, un soi de Marie fara palarie, Citu anuntandu’si candidatura pentru functia de presedinte PNL si in felul asta si oficiala moarte politica a lui Ludovic Orban al treilea si jumatate, fie’i dosarele usoare.

Iohannis prezinta „noul PNL” cel „reformat” … prin Citu! M’am ras …

„E nevoie de un alt tip de politician, în condiţiile în care România şi Europa se schimbă. Partidul are nevoi de un suflu nou!”

si’a inceput Citu discursul.

Privind imaginea de mai jos, faceti va rog un mic exercitiu de imaginatie si inlocuiti’l pe Citu din poza cu Iohannis, iar apoi cu Orban:

In ciuda mastilor care nu reusesc sa le ascunda hidosenia de pe chip si a catorva personaje care nu mai sunt agreate din diverse interese obscure si activarea in locul lor a catorva vechi pedelisti, mai observa cineva vreo diferenta? Nu cumva in poza asta sunt aceiasi paduchi oportunisti care mai ieri il lingeau in cur, se gudurau si ii tineau trena lui Orban, si de care acum se distanteaza la ordin ca de un lepros galben? Unde si cine e tipul ala nou de politician de care vorbea Citu? Dar suflu ala nou?

La vremuri noi, tot NOI, cu PNL pe drumul inspre groapa istoriei

In 2014 PNL, partidul de 9%, anunta fuziunea cu PDL, partidul lui Basescu, care a reprezentat si „forta motrice” care a dus mai departe mostenirea marinerului si cu aceasta ocazie si ingroparea ideei de liberalism in Romania, atat cat era, ca mult n’a prea fost. Din 2014 si pana azi, cu ajutorul vadit al Europei si Iohannis ca locomotiva, brandul PNL s’a ridicat prin saparea gropii PSD’ului care a sfarsit tot printr’o „reforma” ce azi e preluata pe modelul copy-paste de penelistii care spera ca prin „primenirea” cu Citu la carma, sa conteze pentru alegerile din 2024. De ce nu s’au prins idiotii astia e ca lumea s’a schimbat chiar si in Romania, unde oamenii au inceput usor, usor sa fie ceva mai atenti si sa faca diferentele dintre „programele de campanie” si „programele de guvernare”, criza economica silindu’i sa inghita mai greu toate cacaturile astea, iar asteptarile unor reforme politice sa fie mai mari decat schimbarea unui singur om, care si asa, nu e deloc pe vreun val de popularitate, Citu conform tuturor sondajelor fiind pe la coada clasamentului atat ca incredere cat si ca imagine, iar Iohannis in pragul finalului de glorie, alegerile din 2020 dovedind ca e in cadere libera de popularitate, desi a fost portdrapelul de campanie.

Ludovic Orban, tap ispasitor

Aruncat ca o masea stricata, durerea lui Orban a fost mare, micul menestrel crezandu’se mereu mai mult decat atat, din visele lui de marire si candidatura pentru presedintia Romaniei anuntate acum cateva zile, alegandu’se praful si pulberea, existand acum si riscul ca Orban sa fie socotit si tap ispasitor pentru toate nenorocirile cu iz penal din pandemie, ca cineva trebuie sa plateasca si sa mai spele putin din imaginea profund corupta din ultimi aproape doi ani de cand PNL s’a infipt la guvernare, iar acela cine poate fi mai potrivit decat bufonul nebun al curtii care s’a crezut rege? Aruncarea subtila a vinei pe Orban pentru toate nenorocirele a fost evidenta inca din primele zile de cand Citu a ajuns premier, acesta jucand foarte bine pana acum rolul de salvator preacurat si mesianic, la fiecare interpelare a presei cu privire la coruptia evidenta facand trimitere direct sau indirect catre Orban, el postand ca imaginea celui care a venit ca suflu noi ca sa indrepte acele greseli.

Opinie personala

Teatrul ieftin pe care l’am vazut jucat ieri a fost mai degraba cronica unui parastas anuntat decat aniversarea unei zile de nastere. Asa zisul PNL se afla deja cu un picior in groapa si de acolo probabil ca nimeni nu il va mai putea intoarce, iar lucrul asta se vede si in schimbarea de directie pe care si’o doresc aia de pe dincolo, „noul PSD” dovedindu’se suficient de slugarnic, supus si pregatit sa preia haturile noii directii marxist-progresiste spre care Europa se indreapta, Geoana fiind ala la care americanii ii trag deja cu ochiul si s’ar putea ca in 2024 sa revina pe cai mari ai NATO dupa esecul „Mihaela, dragostea mea”.

Sanatosi sa fim, ca circ o sa tot fie.

O tempora, o mores!