Aflata la 16km de Bucuresti, Manastirea Cernica este un reper pentru cei care isi doresc o mica evadare din jungla urbana fie ca isi cauta linistea spirituala, fie ca vor sa respire si ceva aer in afara de noxele din oras.
Fiind in Saptamana Mare a Pastilor si ca imi doream sa ies un pic din iuresul asta al orasului, am pornit pe drumul inspre Manastirea Cernica. Teoretic ai doua varianta sa ajungi acolo, prima ar fi pe Centura/A2, iar cea de a doua prin Pantelimon (drumul vechi spre mare). Nu stiu ce am avut in cap, dar de ales am ales aceasta a doua varianta, mancandu’mi ceva nervi pana m’am vazut ajuns in Cernica … localitatea Cernica, unde am trecut cu talent pe langa intrarea la Manastire din cauza faptului ca … nu exista nici macar un indicator, cat de mic in drumul principal care sa iti semnalizeze discreta intrare!
Mi’a cam trecut de piosenie dupa ce m’am trezit vizitand de voie-de nevoie jumatate de localitate, dar intr’un final am ajuns la poarta de intrare, unde m’a asteptat o alta supriza: 2 lei taxa de intrare. 
Ba, sincer, e prima manastire la care ma duc si platesc o taxa la intrare si in schimb primesc un bilet. La Curtea de Arges am mai platit, dar parca acolo am primit o iconita, sau ceva de genul asta. In fine … dupa ce nu m’am putut abtine sa ii urechez pe aia de la poarta de lipsa indicatorului, am intrat pe domeniul manastirii.
Un loc frumos si mai ales tare linistit, de unde parca n’ai mai pleca inapoi in jungla de asfalt si beton.
Istoric:
Ctitorie a marelui vornic Cernica Stirbei si a sotiei sale, doamna Chiajna, cinstita Manastire Cernica este atestata documentar inca din anul 1608, printr-un hrisov domnesc al lui Radu Voda Serban, fiul lui Mihnea Voda. In acel an, vornicul Cernica reface un vechi schit, il inzestreaza cu pamanturi, paduri si sate, spre vesnica pomenire a numelui si a neamului sau. Astfel, incepand cu anul 1608, schitul se va numi „Cernica”, pana la aceasta data el fiind numit „Gradistea Florestilor”.
Am vizitat rand pe rand atat bisericile din incinta manastirii (una era in renovare la momentul asta) cat si restul domeniului, bucurandu’ma de o zi frumoasa si linistita de primavara intr’un cadru unde poti uita pentru cateva minute sau chiar ore bune de nebunia cotidiana.
Orice gand v’ar mana inspre acel loc, va recomand sa mergeti pana acolo mai ales daca sunteti din Bucuresti! Nu e nici departe, nici complicat de ajuns (recomand calduros varianta de pe A2 si aveti doar grija sa nu ratati intrarea din drumul principal), poate fi o destinatie mai mult decat portivita pentru o zi e weekend unde sa va regasiti atat spiritual cat sa va si incarcati bateriile in vremea in care va bucurati de liniste si aer curat.
Cum ajungeti: