Situata la vreo 40km de Bucuresti, Manastirea Comana reprezinta un reper mai mult decat interesant mai ales din punctul de vedere al importantei istorice.
Ctitorita in 1461 de Vlad Tepes ca manastire cetate aflata pe o insula in mlastina Neajlovului unde era deservita de un pod de acces de lemn ce putea fi usor incendiat in caz de primejdie, este ruinata pana la finele secolul XVI. Manastirea Comana renaste la 1588 fiind reconstruita de boierul Radu Serban pe ruinele vechii manastiri iar de aici istoria ei continua neincetat cu urmatoarele momente:
-
În 1609, după ce a devenit domn al Țării Românești, Radu Șerban zugrăvește biserica mănăstirii Comana, punând să se intervină în pictura ce-l reprezenta, prin adăugarea însemnelor domnești;
-
Această pisanie nu s-a păstrat, fiind înlocuită la refacerea din 1699 – 1700 cu o alta, a strănepotului său, Șerban Cantacuzino;
-
La 1699 Șerban Cantacuzino dăruiește Mănăstirii Comana un chivot de argint întru pomenirea părinților Drăghici și Păuna și soțiilor Maria si Andriana, tot in acelasi an începe restaurarea Mănăstirii Comana. Lucrările de reclădire au fost efectuate în spiritul reînnoirilor aduse în tehnica construcțiilor în epoca lui Constantin Brâncoveanu, ca rezultat al deosebitei dezvoltări culturale de-a lungul a trei domnii aproape succesive: Matei Basarab (1632 – 1654), Șerban Cantacuzino (1676 – 1688) și Constantin Brâncoveanu (1688 – 1714);
-
În anul 1728, Mănăstirea Comana a fost închinată la Sfântul Mormânt, de către Nicolae Mavrocordat;
-
Degradarea Comanei, semnalată de Neofit al Ungrovlahiei, se accentuează de-a lungul domniilor fanariote și este subliniată într-o serie de înscrisuri de danie ulterioare închinării, acte întocmite în intervalul 1728 – 1814 și semnate de domnitorii Nicolae Mavrocordat, Ioan Mavrocordat, Grigore III Ghica, Constantin Mavrocordat, Alexandru Ipsilanti, Alexandru Moruzi, Constantin Ipsilanti, Ioan Gheorghe Caragea;
-
În anul 1847, se pune problema unor reparații, arhitectul statului, Schlatter, propunând o reclădire, considerând că reparațiile nu se mai pot face, dar lucrările de reamenajare și reînsuflețire a lăcașului sfânt au început abia în 1854 când s-a refăcut din temelii biserica, distrugându-se probabil cu acest prilej mormântul ultimului ctitor, vornicul Șerban Cantacuzino și poate și acela al lui Nicolae vodă Pătrașcu;
-
În anul 1908, întregul ansamblu arhitectonic de la Comana a fost restaurat prin grija Comisiunei Monumentelor Istorice, spre a cădea din nou în paragină, mai ales după cel de-al doilea război mondial;
-
Penultimele lucrări – ample, de restaurare a lăcașului de cult, au avut loc între anii 1970-1977 și au fost întrerupte în 1978, când s-a desființat Direcția Monumentelor Istorice. Biserica, grav afectată de cutremurele din 1977 și 1986 a fost consolidată în întregime în perioada 1988- 1990.
-
În anul 2008, cu ajutorul Episcopiei Giurgiului, au fost restaurate interioarele casei și a beciurilor domnești, precum și biblioteca
Mai multe date gasiti aici.
Citind si stiind toate astea, am setat pe GPS cap compas Comuna Comana si din cele doua variante de ajunge acolo (prin oras, sau pe centura) bineinteles ca am ales’o pe cea mai proasta si am mers pe centura, care am prins’o destul de aglomerata desi era zi de sarbatoare.
Drumul pana acolo in principiu e destul de bun (exceptand centura) ingustandu’se la doua benzi dupa ce treci in zona rurala, lucru ce in combinatie cu aglomeratia nu este tocmai un scenariu fericit. Dupa vreo ora, am reusit sa ajungem la Manastirea Comana, cu gandul ca dupa ce o vizitam sa mergem si prin Parcul Natural Comana, considerata ca fiind a doua delta naturala a Romaniei. Ce am gasit acolo …
Un loc unde teoretic ti’ai gasi pentru cateva momente linistea, insa practic e mai greu sa realizezi asta pentru ca e destul de aglomerat mai ales in zilele de sarbatoare sau weekend, mult prea multa lume alegand destinatia asta pentru a iesi din iuresul orasului, lucru ce aglomereaza excesiv si aceasta locatie. Dupa vreo ora petrecuta pe acolo si chinul de a face cateva fotografii cat de cat ok, ne’am pregatit sa iesim si sa ne continuam drumul inspre Rezervatia Naturala Comana, insa afara am dat peste o comuna blocata complet de numarul de masini care ajunsesera acolo intre timp …
Lucru ce ne’a facut sa abandonam idea de a ne duce mai departe, luandu’ne vreo 15 minute doar sa reusim cumva sa intoarcem masina si sa plecam cu chiu cu vai de acolo. 
Nici pe drumul de intoarcere situatia nu era mai buna deloc, pe kilometrii intregi (pana dincolo de intersectia Comana – Calugareni) continuand coloana de masini care mergeau inspre locul ala si asta in conditiile in care nici noi nu am venit cu mult mai bine, ci tot in coloana cu o ora si ceva inainte. Nu vreau sa imi imaginez cum era si mai ales ce era prin locurile de parcare ale locurilor de agrement si mai ales cum reuseai sa pleci de acolo, asa ca am ales cea mai buna solutie si am venit inspre casa, de data asta pe drumul prin oras care a fost mult mai decent, mai ales ca orasul era liber, si mutat temporar si in mare parte tocmai de unde plecasem eu. 
Concluzie: locul ala este unul promitator din multe puncte de vedere, insa din pacate nu este de vizitat in zilele de vacanta, sarbatoare sau weekend! Din spusele localnicilor, odata cu venitul vremii bune, mai tot timpul este destul de aglomerat fata de anii trecuti, „de vina” fiind in mare parte Parcul de Aventura, fara de care interesul ar fi fost cu mult mai redus si mult mai multa liniste. Pe mine unul nu m’a interesat, as fi preferat sa ma plimb putin prin rezervatia naturala, insa din motivele enumerate mai sus am renuntat si este posibil sa mai incerc altadata cand nu e nici weekend si nici sarbatoare.
Cum ajungi: daca pleci din Bucuresti GPS’ul iti va da doua directii, unul pe centura (pe la Vitan) si unul prin oras (pe la Piata Sudului). Sfatul meu este sa alegeti varianta prin oras, pentru ca drumul este si mai scurt si mult mai ok mai ales in weekend!
Sa va fie de folos si astept parerile voastre!