- Prefata aceste “povesti”, o puteti citi aici.
- Cum am ajuns sa lupt pentru fiecare gura de aer, cititi aici.
04.12.2020
Stare: am început să prind puteri, obosesc încă foarte tare la cel mai mic efort, însă sunt semne evidente că starea mea se ameliorează față de zilele trecute, am încă dureri în piept și senzații de sufocare la efort, dar psihic sunt mult mai bine și încrezător, am început să controlez mai bine atacurile de panică.
– Saturația peste 95, cu masca de oxigen;
– Ieri am așteptat toată ziua să vină un medic să mă vadă, într-un final am fost consultat … online, prin intermediul unui rezident care transmitea doctorului ce îi spuneam eu, motivul declarat pentru care de 5 zile nu ne’a văzut nimeni fiind stupefiant: medicul nu are echipament de protecție pe măsura lui, ca să poată intra în secția covid;
– Dincolo de haos și indiferența relativă a restului de personal, printre ei există și îngeri, greul ducându-l infirmierele și o asistentă blândă care a venit la mine și mi’a făcut un masaj terapeutic pe spate, după acel masaj respirând cu ceva mai multă ușurință, Dumnezeu să îi dea sănătate;
– Și aici am fost la un pas de o nenorocire ca la Piatra Neamț, unul din pacienții de aici cu probleme psihice insistă să se „joace” la una din prizele și așa șubrede. După insistențele noastre, au reușit să îl mute într-un alt salon, sperăm să fie cât mai departe, recunosc că acum adorm și cu frica asta;
– Nopțile sunt cele mai grele, dar îi mulțumesc lui Dumnezeu, că măcar pot să dorm câteva ore și să mă trezesc mult mai odihnit și în putere pentru a mai înfrunta încă o zi;
– Am început să mănânc ceva mai bine și încerc să beau cât mai multe lichide, transpir mult, mai ales noaptea;
– Cea mai mare realizare a mea de când sunt aici este că acum reușesc să mă ridic și să merg singur la baie, unde mă pot chiar și spăla și schimba singur de haine, cu greu, dar reușesc, ieri reușind chiar performanța de a mă întoarce la pat fără cadru. Am obosit și amețit puțin, dar după ce m-am pus în pat și mi-am controlat respirația, mi-am revenit;
– Îmi este dor crâncen de familie, de aer, de soare, de prieteni și de muncă, aceasta fiind misiunea vieții mele și căreia îi sunt dedicat trup și suflet, dar am răbdare și mă bucur să îi văd din când în când, câte puțin, pe whatsapp;
– De acasă soția mi-a trimis scrisoarea scrisă de pruncii mei pentru Moș Nicolae:
Mă topesc de dorul lor, ei îmi dau puterea să lupt pentru fiecare zi!
Dumnezeu să vă dea sănătate la toți și bucurie alături de familia de lângă voi!
R.I.
Dupa ce am citit articolul ieri am inchis calculatorul si am iesit sa iau aer
Pot doar sa intorc urarea si sa zic o rugaciune,
Dumnezeu să vă dea sănătate la toți și bucurie alături de familia de lângă
voi!
„Atotputernicule Doamne, Tămăduitor al sufletelor și trupurilor, care cobori pe oameni și tot Tu îi ridici, care pedepsești și vindeci din nou, ai mila, pentru că este bolnav.
Întinde-Ți brațul Tău tămăduitor, și vindecă pe el, și ridică-l din patul de suferință. Gonește duhul de slăbiciune din el și îndepărtează de la el durerea, rănile, febra și slăbiciunile.
Dacă are păcate și greșeli, iartă-i-le, din dragostea Ta pentru oameni.
Dumnezeule ai milă de ceea ce a creat mâna Ta, întru Iisus Hristos, împreună cu care ești binecuvântat și cu bunul și de viață dătătorul Tău Duh, acum și în vecii vecilor.”
Amin.
P.S. Imi pare rau ca nu stiu numele d-lui sa-l fi zis in rugaciune, ca asa se face
Multumesc mult de tot Vasile! Daca o sa se poata, revin astazi cu un update … sa ramana aici, ca poate da speranta si altora! Numai bine si multa sanatate! Doamne ajuta!
Doamne ajuta!!