Regimurile comuniste , in goana lor dupa „omul nou” , au inrolat industria si arhitectura in realizarea unor megaproiecte urbane, adica crearea unor orase noi, fara cladiri vechi, ridicate in apropierea unor colosi industriali, cu cladiri in stil brutalist monumental a la Le Corbusier, dar fara a atinge stralucirea arhitectului elvetian.
In Romania un astfel de oras este Victoria, jud. Brasov, oras muncitoresc aparut langa ceea ce azi este combinatul chimic Viromet, numele actual primindu’l dupa moartea lui Stalin din 1954, pana atunci numindu’se Ucea Rosie – Colonie . De la bun inceput orasul a fost gandit fara biserici si fara institutii de cultura, totul in dorinta de a avea un oras de tip nou, dormitor muncitoresc, idealul unui model pentru toata tara.
Acest model avea sa fie replicat in hidoasele cartiere-dormitor din mai toate orasele tarii noastre, cartiere eminamente ghetouri de dormit, in care gaseai doar scoli si gradinite si ceva magazine, fara biserici, teatre sau alte asemenea dotari, de multe ori fara parcuri si locuri de parcare sau facilitati sanitare. Aici se faurea omul nou, fara legatura cu trecutul, in fapt un robot agramat, spalat pe creier si obedient…Sub lama buldozerelor cadeau sute de cladiri si biserici de patrimoniu in goana dupa o societate fara suflet si simtire.
Si in Polonia s-a ridicat un asemenea oras, la doi pasi de Cracovia, numit Nowa Huta. Numele va este familiar din filmele lui Vajna, „Omul de piatra si Omul de fier”, care pana la un punct, era precum Victoria
Dar polonezii, cu tragicul lor destin istoric, se deosebesc fundamental de altii est europeni prin masiva lor aderenta la biserica catolica. Incapatanarea lor si perseverenta unui episcop numit Karol Wojtila a facut ca in 1967 sa se ridice o biserica in Nowa Huta, oras care va deveni in anii’80 unul din marile bazine ale Sindicatului Solidarnosc.
In Victoria biserica greco-catolica clandestine a fost singura institutie de cult in timpul comunismului si abia in 1989 s-a ridicat prima biserica in oras.
Si avem pretentii sa ne comparam cu polonezii … desi si noi si ei am platit greu tribut comunismului; dar la noi opozantii de dupa 1965 au fost putini, pe cand la ei s-a ridicat valul numit Solidarnosc. De aia ei sunt unde sunt si noi suntem unde suntem.
Am trecut de cateva ori pe langa el in drum spre Transfagarasan. Prima oara am fost foarte surprins sa gasesc un oras intre Fagaras si Brasov despre care nu stiam absolut nimic, pana si numele mi s’a parut foarte ciudat, banuind imediat ca am de a face cu o creatie comunista. De intrat, nu am intrat niciodata in el … nici macar de curiozitate, dar probabil ca data viitoare am sa intru de curiozitate.
Am fost in studentie, un oras trist, oameni imbatriniti, vai mama lui. Sovieticii au umplut URSS de asa ceva, dar le-au popolat cu gulasnici, adica deportati; multi romani traiesc inca prin colturile Siberiei rusesti…