La 20 octombrie 1995 intra in vigoare un armistitiu care apoi in noiembrie 1995 se transforma in Acordul de pace de la Dayton, care a pus capat razboiului din Bosnia si Croatia.
Putina lume stie insa ca in septembrie fortele sarbe nu doreau deloc sa cedeze si se credea ca razboiul va continua, mai ales ca bobardamentele NATO nu vizau decat radare, centre de comanda si trasmisiunile fortelor sarbe din Bosnia, ale caror trupe terestre, desi lovite puternic in august de ofensiva Storm a fortelor croato-musulmane, inca erau destul de puternice.
In acest context generalul de divizie bosniak Atif Dudakovic, cel mai bun tactician al acestui razboi, si generalul maior croat Ante Gotovina – un excelent planificator si coordinator – au propus o operatiune comuna. La 13 septembrie al 5 corp al armatei bosniace, sprijinit de puternice efective croate – in total peste 40000 de militari – , lansa operatiunea SANA, ultima ofensiva a razboiului.
Ofensiva va dura pana la 20 octombrie, obiectivul final fiind capitala sarbilor bosniaci orasul Banja Luka. Fortele croato-bosniace vor obtine poate cea mai categorica victorie a razboiului, avansand peste 80 de km, eliberand sute de localitati – 10% din teritoriul tarii – si provocand pierderi grele fortelor sarbe – peste 2000 de morti,raniti si disparuti. Ofensiva s-a oprit la doar 25 de km de obiectivul final, se zice, la presiunea SUA si a Rusiei.
Colorat in verde deschis si albastru intens este teritoriul eliberat in cursul Operatiei Sana.
Razboiul din Bosnia se termina cu o pace socotita azi injusta, in sensul ca a acordat sarbilor 49% din teritoriu fata de proportia lor de 30% din populatie si in sensul ca a privat fortele croate si musulmane de Victoria care le era la indemana. O evolutie care, spun multi, l-ar fi pus la respect pe Milosevic si nu ar fi dus niciodata la razboiul din Kosovo.
Pentru natiunile fostei Yugoslavii cosmarul parea sfarsit. Peste 100000 de morti, peste 800000 de raniti si mutilate, peste 2 milioane de refugiati, miliarde de euro in pagube materiale era bilantul a 4 ani de razboi. La acestea trebuie adaugat si bilantul razboiului din Croatia, aproape la fel de tragic.
In plus, o soarta tragica o aveau si sarbii din Krajina, regiune creata de habsburgi – peste 250.000 de sarbi si-au parasit casele din Croatia si Bosnia si s-au refugiat in regiunile controlate de sarbii bosniaci si in Serbia. Multi dintre ei vor lupta imporiva kosovarilor albanezi dintr-o dorinta teribila de revansa, comitand numeroase atrocitati contra populatiei civile.
Ca efect notabil al operatieie SANA a fost insa acceptarea realitatii din teren de Milosevic, care, ca unic merit, forta sarbii din Croatia si Bosnia sa accepte pacea si pava calea recuperarii de catre Croatia a intregului teritoriu national, cedand Slavonia Orientala ocupata de 4 ani; armata croata ridica astfel din nou steagul cu patrate albe si rosii deasupra orasului Vukovar. Un simbol al victoriei croatilor asupra sarbilor in acest razboi sangeros.
Sa nu uitam insa contributia decisiva a SUA care, vazand ca diplomatia nu are efect, a trecut la inarmarea discreta a fortelor croate si musulmane pana in punctul la care debalansarea situatie din teren sa forteze revenirea tuturor partilor la masa negocierilor si la sfarsitul razboiului, scenariu care se poate repeta si in Siria contra lui Assad si a Rusiei.
Din pacate nici azi nu e liniste in Bosnia; politicienii sarbi au dus constant o politica de obstructie si ethnocentrism, copios sprijiniti de Serbia si Rusia, facand din Bosnia un stat nefunctional si profund divizat. Situatia este destul de tensionata si multi se tem chiar si de reizbucnirea razboiului, care insa, zic eu, ar fi un dezastru pentru sarbi, armata croata, aliata traditionala a fortelor croato-musulmane din Bosnia, fiind parte a NATO si o forta de temut, fata de o armata sarba slaba si prost echipata pentru un razboi modern.
Fortele sarbe vor comite in ultimele zile ale razboiului o ultima crima de razboi, deportand fortat peste 8000 de civili croati si musulmani peste linia de front. Azi acestia locuiesc in mare parte in orasul Sanski Most, ultima localiate eliberata de armata bosniaca in cursul razboiului.
De mentionat comportarea exemplara a militarilor bosniaci fata de populatia civila indiferent de originea etnica, generalul Dudakovic fiind unul din putini generali ai razboiului care nu au fost niciodata acuzati de ordonarea de crime de razboi. Azi in Sanski Most locuieste o semnificativa populatie sarba, ramasa loiala guvernului de la Sarajevo.
Sa speram ca sarbilor le va veni mintea la cap si vor opta in fine pentru pace!