După ce a vizitat oraşul Timişoara şi apoi mai multe mine din Banatul Montan, Ignaz von Born a ajuns, în vara anului 1770, în ţinuturile Hunedoarei, intrând dinspre Lugoj pe Valea Mureşului. Prima impresie despre drumul spre Deva l-a înfiorat.
„Dar pe ce drum îngrozitor am fost silit să mă târâi! Într-o parte, aveam prăpastia Mureşului şi de cealaltă parte stânci uriaşe şi golaşe. În afară de cei patru cai, care erau înhămaţi la trăsura mea, mai trăgeau la ea încă opt boi”
Scria Ignaz von Born, într-o scrisoare adresată prietenului său, geologul german Johann Jakob Ferber (1743-1792).
Mai spera cineva la autostrazi?
La trăsura la care erau înhămaţi „cei patru cai” nu se menţionează dacă cei „încă opt boi” mai trăgeau tot trăsura, sau trăgeau altceva ! Şi dacă trăgeau totuşi trăsura, nu este menţionat dacă trăgeau de trăsură înainte, sau o trăgeau înapoi !! Şi atuncea şi normal că bieţii cai se opinteau din greu: c’aşai la noi, pentru un plus de siguranţă mai trabuie să-ţi iei şi o păreche de boi. Sau chiar încă opt !!!