Mi’ar placea sa cred ca mai exista oameni la fel de interesati de istorie ca si mine a caror curiozitate de a intelege ce a fost in trecut ii ajuta sa inteleaga prezentul si eventual chiar sa vada viitorul. Am reusit sa finalizez impreuna cu Puiu (bun meu prieten si partener) si a doua parte a articolului – document despre istoria uneia dintre cele mai vechi mine de carbuni din tara, Mina Petrila care isi traieste ultimele zile, urmand ca anul acesta sa fie inchisa dupa o activitate neintrerupta de 156 de ani, inchiderea ei datorandu’se nu lipsei de carbune sau al imposibilitatii extrageri lui (prin ’96 se deschideau un orizont nou unde se estima carbune de foarte buna calitate pentru minim 150 de ani) ci incapacitatii guvernantilor de dupa 1989 de a eficientiza acest sector energetic care intr’un final a intrat intr’un colaps programat, fata de perioada Marii Crize Economice de la sfarsitul anilor ’20 cand statul roman de atunci a gasit atat solutii cat si resurse ca exploatarea sa mearga mai departe inca aproape 100 de ani.
Lectura placuta: Mina Petrila, un final anuntat – Partea a II-a.
Felicitari!
Multumesc!