Anul trecut s-au „aniversat” 100 de ani de la izbucnirea Primului Razboi Mondial, azi ignorant de toata lumea.
Este insa o mare prostie, fiindca in urmarile sale zace mama tuturor conflictelor de azi.
In mod evident insa acest razboi incepuse deja mai devreme. Marile Puteri erau deja prinse de pe la 1900 intr-o cursa acerba de acaparare a ultimelor teritorii inca libere pentru imperiile lor colonial si intr-o continua cursa a inarmarii, iar efectiv razboiul clocotea in Balcani odata cu Razboaiele balcanice.
Cat despre final eu personal inclin sa cred ca el s-a terminat in fapt abia in 1923 odata cu consolidarea URSS si victoria Turciei kemaliste. Luand in calcul acesta perioada 1912-1923, unii istorici socotesc peste 150 milioane de morti, din care multi ca urmare a marii pandemii de gripa din 1918, mai multi ca in al doilea Razboi Mondial.
Partitia Imperiului Otoman a nascut conflictele de azi din Orientul Apropiat si nordul Africii. Refuzul decolonizarii va fi un catalizator al razboaielor anticolonialiste de mai tarziu si al raspandirii comunismului. Refuzul Marilor Puteri de a ajuta China contra Japoniei va naste miscarea nationalista din care se vor desprinde apoi Guomindanul si PCC.
Nimic nu apare din neant, iar semintele tuturor razboaielor din 1932 incoace eu personal consider ca au fost semanate atunci si, ca niste hidoase flori ale raului, infloresc acum.
Anul acesta se vor implini 70 de ani de la sfarsitul celui de al doilea Razboi Mondial, oficial inceput in 1939, dar neoficial inceput in 1932 odata cu izbucnirea razboiului civil din China si a razboiului sino-japonez. Marile greseli a Puterilor vestice din 1918 au si azi puternice reverberatii; negandindu-se decat la interesele lor in China marile puteri au semanat semintele unui conflict care s-a finalizat in 1949 cu proclamarea RPC-ului, care a sarbatorit cu mult fast anul trecut 80 de ani de la Marsul cel Lung. Ce distanta a strabatut China de atunci pana azi. Unul din supravietuitorii Marsului cel Lung se numea Deng Xiaoping …..
Un indemn: cand vedeti o stire stati un pic si ganditi-va si la trecut. Nimic nu-i nou sub soare!
Primul Război Mondial, aşa cum este el prezentat de istoriografia comunistă sau capitalistă, împreună cu urmările lui nu aveau sens. Fiindcă ni se spune că a fost motivat, ca orice război, de tendinţa unuia de a acapara teritoriile sau resursele altuia.
Ori în practică s-a întâmplat opusul: judecând strict ca într-un joc pe calculator, „cine are resurse”, mai toţi cei care au participat au pierdut ceva. Ori teritoriu, ori forţă de muncă, ori utilaje, clădiri, cale ferată şi altele. Chiar şi cei care au câştigat ceva (exemplu România şi alte state care au dobândit teritorii) au pierdut mai mult decât făcea. Astfel încât ar fi fost firesc ca după un interval de timp în care nimeni nu câştigă nimic să se negocieze un tratat de pace, cum o fi el.
Însă paralel cu înfruntarea directă a mai fost şi războiul cultural – conflictul dintre clase în fiecare stat în parte şi conflictul dintre ideologiile statelor.
La chinezi a fost războiul cu boxerii, la noi a fost răscoala de la 1907, la nemţi încăierarea din 1918, la ruşi revoluţia lui Lenin, şi asta numai în prima fază. Americanii au avut şi ei conflictul lor cultural: migraţia spre oraş, care a mişcat din loc balanţa unui stat conservator, dependent de voturile ruralilor – nici nu e de mirare că Anilor ’20 le-au răspuns cu „războiul cu alcoolul”. Mai puţin cunoscut e faptul că francezii au profitat de război pentru a lichida discret bandele de tâlhari din Paris, care numărau zeci de mii: fiecare derbedeu prins era imediat trimis pe front, de unde în majoritatea cazurilor nu se mai întorcea.
Lucrurile se schimbă în numai câteva decenii atât de mult încât oamenii nu mai înţeleg ce i-a putut motiva pe unii la vremea lor.
Corect! 😉
Ca au fost idiotic sau nu, fiecare a avut o motivatie, dar la finalul sau Primul Razboi a schimbat lumea, evident nu in bine. Ce am vrut eu sa arat este ca mama tuturor crizelor este acest Razboi azi uitat, ca pe toate canalele vedem documentare si filme cu al doilea. Totodata, urmarile au fost nefaste, caci in urma lui au aparut nazismul, fascismul, comunismul si s-au creat premisele uriasei conflagratii de pe teritoriul Chinei, considerat incorrect azi ca un teatru de razboi periferic, care a nascut statul care va domina lumea, daca nu o face deja. Ganditi-va ca RPC are doar 65 de ani. Cat de enorm a fost progresul si cati au murit pentru asta.? Si totul pentru ca Marile Puteri dadeau Japoniei concesiunile germane din China. Si va intrebati de ce nu ne prea inghit chinezii…China nu uita si nu iarta si intotdeauna va recupera ce a fost al ei.Sa avem rabdare.
Apropo, aveti idee cati occidentali NECHINEZI au fost membri de vaza ai Partidului Comunist Chinez si cu functii mari? V-ati cruci pe bune sa constatati cat de multi au fost.