La 7 aprilie s-au implinit 21 de ani de la genocidul din Rwanda. Unul dintre cele mai oribile si sangeroase episoade din istoria umanitatii. Care umanitate a uitat in acel an de umanitate. Timp de 3 luni Rwanda este in doliu national. Atat a durat genocidul: 100 de zile in care, o stim azi, aproape 1 million de barbati, femei si copii au fost ucisi. In timp ce lumea nu facea aproape nimic pentru a ii ajuta. Genocidul s-a terminat numai atunci cand rebelii Tutsi, discret sprijiniti de SUA, au invins armata dominata de etnicii hutu. Fuga marilor genocidari a acolitilor lor In tarile vecine, in special in Congo, cu sprijinul aproape fatis al Frantei, vechiul aliat al regimurilor hutu, , va conduce la marea criza de mai tarziu din zona Marilor Lacuri si la razboaiele din Congo.
Nu are rost aici sa analizez de ce , cum si unde, au facut altii mai bine ca mine. Dincolo de toate trebuie noi ca umanitate sa ne uitam mai apasat la noi in aceste zile, deoarece barbariile de atunci s-au repetat si se repeta: Darfur, Congo, Siria, Irak. Oare de ce suntem in stare sa provocam atata rau, atata durere?
Plecandu-ne in fata memoriei victimelor, trebuie sa ii amintim si pe cei care nu au cedat. Oameni ca Romeo Dallaire, general canadian, comandantul castilor albastre din misiunea UNAMIR, care au salvat atatea vieti, ca Paul Rusesabagina(portretizat de Don Cheadle in Hotel Rwanda), care a salvat peste 2000 de personae si atatia altii.
Ca urmare a acestui genocid si a crimelor savarsite in cursul razboaielor din fosta Iugoslavie natiunile lumii au creat doua tribunale penale internationale sa judece pe faptuitori. Tribunalul Penal pentru Rwanda isi va incheia anul acesta mandatul. Majoritatea celor care au complotat, ordonat, supravegheat si comis genocidul au fost judecati si condamnati la ani grei de detentie, inclusive pe viata. Altii au fost prinsi si judecati in Franta, Belgia si Canada, in baza legilor jurisdictiei universale pentru genocid care exista in aceste tari. Mai mult ca celalalt tribunal, Tribunalul pentru Rwanda, cu sediul la Arusha, in Tanzania, a creat o imensa baza pentru pedepsirea, nu si pentru preventie, din pacate, celor care infaptuiesc astfel de crime. De exemplu, violul ca si crima impotriva umanitatii a fost impusa in dreptul internationall datorita eforturilor membrilor tribunalului, in special a doamnei procuror Carla Del Ponte. O singura nerealizare: 9 mari faptuitori – grand genociders – raman inca liberi, urmariti si azi.
Dar cea mai mare mostenire a ambelor tribunale ramane Curtea Penala Internationala. Daca aceasta ve reusi sa pedepseasca pe cei vinovati cum au facut-o aceste doua tribunale, precum si Curtea Speciala pentru judecarea crimelor din razboiul civil din Sierra Leone sau Camera extrordinara de crime de razboi din Cambodgia, ramane o speranta ca vom putea noi ca umanitate sa nu mai abandonam umanitatea.
Azi Rwanda este o tara in plin avant, care isi revine dupa acest cosmar si se uita spre viitor. Are si de ce: cea mai tanara populatie a lumii traieste aici. Tara celor o mie de coline nu isi uita insa trecutul. Mai mult ca oriunde, isi arata respectful pentu cei care au pierit si care , in multe memorial, au fost prezervati exact cum au murit. Pentru ca noi toti SA NU UITAM.