Tatuaje permanente: da sau nu?

 

Probabil ca multi dintre voi au avut cel putin un gand sa isi faca asa ceva, ori ca vi s’a parut cool la un momendat ori ca pur si simplu va doreati asa ceva. Nici eu nu fac exceptie, bineinteles ca a fost o vreme cand ma batea destul de serios gandul sa imi fac un tatuaj permanent, mai ales ca unul dintre prieteni este un artist desavarsit in arta asta. Dupa lungi reflexii si ezitari am decis sa nu imi fac nici un tatuaj din 3 motive mari si late:

  • Poate sa vi’se para hilar, dar primul dintre ele a fost de ordin religios. Nu sunt eu un fanatic religios si in nici un caz vreun habotnic, dar paragraful asta din Biblie a contat pentru mine:

„Nu îţi tăia trupul pentru morţi şi nu-ţi marca pielea cu tatuaje. Eu sunt Domnul” (Levitic 19, 28)

  • Al doilea motiv a fost acel permanent … care m’a pus pe ganduri pentru ca pe viitor daca imi doresc sa scap de acel tatuaj din diverse motive, procedura va fi una pe cat de scumpa pe atat de dureroasa, singura modalitate de a le elimina fiind o complicata procedura cu laser care oricum va lasa urme.
  • Al treilea motiv dar nu si ultimul este legat de fotografia de mai sus. Anii trec … pielea se zbarceste … tatuajele raman … dar din pacate nici pe departe din ce erau cand le’ai batut prima oara.

Si de aici inainte ar mai fi ramas problema tatuajului in sine care sa reprezinte ceva. Ei bine acel ceva, ce anume sa fie?! Pornind de la primul motiv, chiar daca poate parea hilar in zilele ce le traim, istoria tatuajelor merge mana in mana cu cea religioasa, in unele culturi si religii acestea reprezinta ceva ritualic. Eu nu provin nici dintr’o cultura si nici dintr’o religie de acest fel. Avand in vedere lucrul asta … clar tatuajele mele nu puteau avea vreo incarcatura de acest fel, daca mi’as fi tras vreo cruce sau vreun Gizas pe undeva clar era vorba de ceva ce tine mai degraba de cocalarism decat de religia in care sunt interzise defapt.

 

De aici incolo … sa imi fac tatuaje cu personaje din viata mea gen mama/tata/bunica/copilul/oaia/capra/cainele familiei, ma iertati dar strict din punctul meu de vedere sunt niste tampenii! Chiar daca personajele alea nu mai sunt in viata ta, in suflet sigur ti’au ramas unde dealtfel le este si locul si ar fi bine ca acolo sa ramana. In rest mai raman diverse elemente tribale, animale mitice, branduri comerciale si bineinteles clasicele sirene, ancore sau ION+MARIA=LOVE!

Intr’un final … am ajuns la concluzia ca nu sunt de mine, desi am vazut si lucrari care m’au lasat cu gura cascata, adevarate opere de arta. Poate ca mi’as face un tatuaj temporar asa de fun … pe care oricand il pot sterge fara batai de cap si sa imi fac altul sau chiar altele, sau deloc … dar in nici un caz unul permanent, despre care oricum putina lume stie ca acel permanent este oarecum teoretic avand in vedere ca trebuia sa il bati din nou odata la cativa ani daca vrei sa fie cat de cat ok, deoarece culorile incep sa paleasca odata cu trecerea vremii si va arata din ce in ce mai oribil.

Voi aveti tatuaje? V’ati face asa ceva? Din ce motiv?

Un comentariu la „Tatuaje permanente: da sau nu?”

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Descoperă mai multe la IceWorld|DeuteriumCore

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura