Necalificarea echipei de gimnastica feminina a Romaniei mi’se pare o tragedie nationala mult mai amara decat suspendarea Romaniei de la Eurovision datorita unui TVR care a fost vreme de 26 de ani un cuib de hoti, slugi ale politicii. Eu nici in ziua de azi nu inteleg de ce TVR insista cu participarea la acest concurs fara miza din era mezozoica a televiziunii, din care Romania nu a avut, nu are si nici nu ar fi avut nimic de castigat, lucru de care s’au prins tari mult mai bogate ca noi de multa vreme si si’au cam vazut de treaba lor.
Din toata treaba asta, partea proasta raman datoriile de milioane de euro ce vor trebui cumva platite si mai ales batjocura de care a avut parte participantul din partea Romaniei care a investit timp, bani si suflet pentru a ajunge acolo, pentru ca acum sa nu se mai intample asta. Faptul ca mie unul mi s’a parut o balarie piesa aia, e alta treaba … saracul om insa nu merita sa i’se intample asta.
Trecand peste scandalul in sine si faptul ca TVR trebuie bagat in insolventa si restructurat din temelii daca vor sa mai existe, ajungem la reactiilor celui care se numeste Trăistariu Mihai …
„Dumnezeu le-a tras o palma. Juriului… TVR-ului… si celor care au gresit. Asa mi se pare. Ma simt razbunat sincer”.
Da Tarky ce o zice?
Probabil ca la fel cum si’a alinat pana acum durerea cu Traistariu, tot asa si jubilieaza acum.
E o mare timpenie, risipa de bani si pierdere de timp sa participi la un concurs la care NU ai nici o sansa sa cistigi altceva decit citeva aplauze anemice, si cel mult cu ceva laikuri de consolare din partea celor care vor sa mergi mai departe. Atit timp cit stii ca tara asta are sansele anulate din start la vreun premiu, sa continui sa te tot strofoci sa participi la o afacere din care nu cistigi nimic, e doar dovada de prostie. Pentru ca nu e altceva decit o mare afacere, in care cineva trebuie sa cistige, cineva care se cam stie din ce tara, restul tarilor fiind doar de umplutura. Cine nu intelege ca concursul ala e doar o afacere, nimic cultural sau macar respect, acela n-are decit sa spere in continuare. Dureros e altceva, ca continuam sa-i pupam in dos, cersind sa participam la balurile lor mascate. Mai bine ne facem propriul nostru concurs, eventual cu caracter balcanic, pentru ca avem suficiente talente. Nu avem nevoie de mila altora.
Corect Sorine! Toata festivalurile „balcanice” nu mai exista, TVR in loc sa se orienteze inspre Cerbul de Aur de altadata in care sa investeasca daca tot vor sa faca ceva ei isi bat capul cu sa participe la mizeria aia de Eurovision unde costurile sunt fabuloase. Au lasat in paragina si Mamaia … desi a cam trecut vremea pentru asemenea spectacole, macar erau nationale. Mai bine ca nu mai pot participa pentru ca il felul asta nu mai adunam si alte datorii pe care sa le platim de’an sulea.
Zice un jurnalist bruxellez și afgan: ”Eurovision trebuie comparat mai degraba cu o competitie sportiva trucata decat cu un concurs muzical. Modul in care voturile le sunt acordate participantilor n-are nimic de-a face cu muzica, cu armonia, cu creativitatea sau cu structura melodica a pieselor. Apoi, Eurovision e urmarit cu pasiune de sute de milioane de oameni, pe toata planeta, inclusiv in tari care nu participa la eveniment. Ceea ce ii fascineaza pe acestia este caracterul ritualic al evenimentului, felul in care el e asociat cu stilul estetic clasic, festiv, al televiziunii traditionale: paietele, luminile palpaitoare si discursurile solemne si emotionante. In culturile traditionale, cum ar fi in lumea musulmana, televiziunea functioneaza inca in acest mod”
În culturile tradiționale, dintre care în 2016 cea mai puternică e, întâmplător, lumea musulmană, televiziunea funcționează ca pe vremea Mamaiei și a lui Ursulescu în smoking.
Dar nu întotdeauna a fost 2016, iar atunci când s-a inventat kitschul paietelor, luminilor și discursului solemn al pițifelnicului cu smoking, musulmanii nici măcar nu aveau televiziune.
În anii 1950. Strămoșul tuturor festivalurilor muie-zicale a fost Festival de San Remo.
Inventat în cea mai tradiționalistă cultură europeană. Aceea în care personajul tipic era femeia în negru în anii în care nici măcar afganele de baștină nu erau înfofolite în negru. Și personajul mascul tipic era cine știe ce Super Mario cu bască și mustață. Și unii, și alții, votând în masă Partidul Comunist Italian, din convingere.
Când vezi în jur pe unii prea pasionați de Eurovision, s-ar putea ca în spatele zâmbetului lor afabil și a berii din care ciugulesc în fața TVului să fie lucruri de care e mai bine să nu te apropii.
Eu zic atunci sa il mute in tarile musulmane si sa il numeasca Babulanovision, iar cine vrea sa il vada de pe la noi, sa isi aduca aminte cum se fabrica o antena din electrozi pe care cu mandrie sa o atarne pe casa sau in balcon.