Acest stil de viata, cel putin pe hartie pare super ok. Nu l-am incercat, nu am de gand. Pentru ca te poate duce la exitus. Bine, nu totii veganii, dar cativa o pot pati.
Exista doua mari pericole la care veganii, prin dieta vegetarian, se expun: deficientei de fier, care duce la anemie , si probleme cu oasele, cauzate de lipsa unor minerale, vitamine si a calciului din dieta.
Lipsa fierului are insa un efect si mai pervers. Deoarece fierul joaca un rol crucial in mecanismul de transport al oxigenului, anemia la vegani poate duce la hipoxie..Hipoxia este acea stare in care corpul uman sau un organ nu beneficiaza de aport suficient de oxigen Este o conditie care, ramasa netratata, poate duce in anumite conditii la moarte. Cel mai des survine al alpinisti, datorita rarefierii atmosferei, ducand la aparitia edemelor cerebro-pulmonare. Asta nu inseamna ca anemia hipoxioasa nu poate lovi si pe altii.
Este si cazul a doi alpinisti amatori australieni care incercau sa urce pe Everest.
Vegani declarati, ei incercau sa cucereasca cele mai inalte sapte varfuri ale lumii. Mai exact sa urce cele mai inalte varfuri de pe fiecare continent.Doar 275 alpinisti au reusit sa termine aceasta dura proba de curaj, tehnica alpinistica si logistica. Cei doi nu vor incheia niciodata cursa: Maria Strydom a murit pe Everest de boala altitudinii, iar sotul ei zace in spital in Nepal, salvat in ultima clipa.
Cei doi au fost aspru criticati de alpinistii profesionisti pentru ceea ce este perceput acum ca o bravada – sa dovedeasca ca veganii pot sa faca orice – mai ales ca au pus in pericol vietile altora care s-au chinuit sa ii salveze – nu este de gluma sa incerci a salva pe cineva la 8000 m, cand tu insuti de abia te poti misca; din acesta cauza multi morti sunt abandonati pe muntii de peste 8000m!
In concluzie: poate ca veganismul este un stil de viata sanatos, dar nu unul recomandat in anumite situatii!
Everestul , desi devenit un patetic circ comercial, ramane mortal: 5 morti, un disparut si 30 de raniti este bilantul pana acum in sezonul 2016. Iar cei raniti nu vor scapa fara amputari de degete si falange. Cam mare sacrificiul pentru a sta pe un loc mai mic de o sufragerie.
Asta este varful mult dorit. 275 de morti si disparuti nu au mai apucat sa jubileze …
Din pacate piscurile himalayene au cerut si romanilor tribut: 6 morti. 2 pe Dhaulagiri, 2 pe Nanga Parbat, 1 pe K2 si 1 pe Gurja Himal. Nu e deloc de joaca cu piscurile peste 6000 m. Si cel mai des se moare la coborare…
Cel mai mortal varf ramane Annapurna. Paradoxal, e mai mic vizibil decat Everest, dar foarte dificil. Pe Everest au urcat vreo 4000, pe Annapurna vreo 200. Nici K2 sau Nanga parbat nu sunt mai miloase. Se moare in fiece an pe aceste varfuri si sunt ani la rand cand nimeni nu reuseste sa urce pe ele.
Omul si nebuniile lui…
Si toate astea, pentru ce?!
Poate ca sunt curioși sa își exploreze propriile limite, poate ca in fiecare din cei curajoși exista o doza de Nebunie, poate ca pur si simplu o fac doar de fun.. Nu contează destinația cât călătoria si poate ca au sfârșit Fericiți..mai știi?!
expeditiile in Himalaya nu sunt o joaca, costa zeci de mii de euro de persoana.
Din pacate foarte multi amatori incearca sa urce pe Everest, incercand a suplini cu bani lipsa de experienta.
Sunt montaniarzi adevarati care, din acesta cauza, nu mai urca pe Everest, e prea comercial.
Poate ca exista adrenaline junkies, dar alpinistii adevarati sunt oameni calculati, care cantaresc riscurile cu atentie si care se antreneaza dur pentru ascensiunile peste 8000m.
Chiar citeam deunezi o carte scrisa de cel mai mare alpinist American in viata, Ed Viesturs, care spunea ca cea mai mare calitate a unui alpinist este sa stie sa nu ajunga in varf daca asta l-ar putea costa viata.
Asta este zi eu diferenta intre un profesionist si un amator. Cuprinsi de febra varfului amatorii risca totul si deseori mor. Alpinistii adevarati intorc spatele si coboara, muntele nu pleca nicaieri.
Asta nu inseamna ca nu au murit si mor destui alpinisti adevarati anual.
PS pe 11 mai s-au implinit 24 de ani de la disparitia fara urma a alpinistelor romane Taina Coliban si Sanda Isaila in timp ce incercau sa urce Dhaulagiri – 8167 m.
Prima si ultima mea urcare la munte a fost pana la Cruce -Caraiman . Nu e de mine, amețesc la înălțimi si aer tare . Doar sunt de la mare, ce pretenții sa mai am..
Una din problemele dietelor vegane mai mult sau mai putin dure este lipsa din alimentatie a vitaminei B12, desigur daca nu esti un vegan infocat poti folosi un supliment ca si in cazul lipsei altor nutrienti sensibili din alimentatie, dar daca refuzi orice aport chimic si mananci exclusiv vegetale, e o mare problema.
Printre altele carenta de B12 conduce la anemie, la deteriorarea lenta a sistemului nervos si astfel in cativa ani, aceasta poate fi fatala, asta daca nu este suplinita pe alte cai. O cantitate insuficienta de vitamina B12 poate provoca oboseala, depresie, iritabilitate, memorie slaba, episoade psihotice sau maniacale, asa ca atentie a manca doar verdeata nu mai este in firea noastra, poate a fost dar evolutia ne-a adus unde suntem si asta e. Sa hotaram ca de azi inainte mancam doar vegetale, este frumos si asa exuberant, ne face mai puri la psihic si unii cred ca-i spala de pacate, GRESIT! Poate peste alti 100000 de ani prin evolutie vom manca doar iarba ca elefantul, cu toate ca nu sunt sigur ca prin iarba elefantului nu sunt si ganganii ?!
Da, varfurile foarte inalte pot sa fie extrem de fatale. Am citit foarte recent (desi nu gasesc acum sursa) ca, din toti care incearca sa ajunga pe varful Everest-ului, 1 din 5 mor. Mortalitate de 20%. E extrem de mare. Chiar daca iti place ceva foarte mult, ai continua s-o faci daca ai 20% sanse sa mori ? Eu as cam raspunde „NU” la asta…
Si, tineti cont ca, in majoritatea cazurilor, astia nu sunt oameni aleatorii sau pitzipoanca de pe plaja care intr-o zi s-au trezit ca vor sa urce pe cel mai inalt varf al lumii. E vorba de obicei de oameni profesionisti cu foarte multi ani de experienta si antrenament. Chiar si asa, mortalitatea e de 20% in cazul Everest-ului. Chiar nu e de gluma cu asa ceva….
In ceea ce priveste veganismul: foarte multi o fac pentru ca e cool sau pentru ca in multe cazuri mentalitatea societatii incurajeaza asa ceva. Sau din motive religioase. Sau (si asta e chiar patetic) pentru a slabi. Problema e ca acesti oameni deseori fac aceasta schimbare fara a cunoaste in intregime (sau macar partial) consecintele.
Nici eu nu cred ca o sa incerc vreodata acest stil de alimentatie. Pur si simplu nu e natural deloc, omul e o specie omnivora. E un motiv pentru care am evoluat in aceasta directie. O alimentatie vegetariana nu e decat o lupta impotriva propriei biologii. Nu faci altceva decat sa-ti chinui organismul. Si, la fel cum au mentionat ceilalti mai sus: e o lupta care de multe ori o pierzi….
Danuta: si eu am belele cu inaltimile, dar sunt munti mai domoli.
Vasile: cel putin fiziologic ne asemanam cu ierbivorele. Dar am evoluat, in sensul ca am inceput sa consumam oua, lapte, carne. Beleaua e ca nu mai desfasuram activitati fizice potrivite unei asemenea diete. Nu mai suntem vanatori-culegatori, nu mai muncim manual, nu mai strabatem distante imense pe jos, adica ne-am sedentarizat de vreo 8-10.000 de ani! De aia avem boli de nutritive si cardiovasculare
Sobolan: Everestul e foarte commercial, putini alpinisti adevarati il mai urca, a ajuns un circ, cu 50000 de parai te duci pana in varf, dar…ajutat de serpasi. Aia cara pentru tine, pun franghii fixe si te ghideaza pas cu pas. Este o cauza majora de decese faptul ca tot felul de oameni urca acolo fara mare experienta.
Ceilalti 8 miari raman munti puri, foarte tehnici, iar rata lor de mortalitate e foarte mare, pe Everest e 2%, pe Annapurna si K2 peste 20%.
Dacar ar fi doar veganismul…unii practica diete vegan raw, adica mananca totul crud, nepreparat, doar fructe, legume si seminte. Cunosc unul singur care e beton la sport, maratonist, dar manca cantitati industrial si stie ce face. Dar nu are rezultate, oricat ar incerca, nu are cadenta de alergare necesara performantei
Radule, veganism si sportul de performanta, alimentatia vegetariana si sportul de performanta nu se pupa, nu exista asa ceva cu rezultate, desigur ceva la nivelul „fac miscare sa ma simt bine” se poate. Organismul unui vegan raw e la limita asta daca este foarte priceput la diete, daca mai mananca si aiurea puteti citi titlul articolului la care comentam, nici vorba sa alergi un maraton cu rezultate sau fara urmari fizice. O sa ziceti ca sunt multi sportivi de performanta vegani „declarati”, nu-i cred. Pai dupa ce ca e vegetarian mai e si vegan, nu pot sa cred! Un sportiv cu performante notabile in primul rand are organismul de partea lui, niste factori fizici, biologici, genetici mosteniti il ajuta. Apoi e vorba de antrenament si alimentatie si aici ajungem la proteine de calitate pe care un vegan raw le ia din vegetale ?crude?, nu cred ca sunt de calitate, sunt proteine si atat, ba pot ramane si neasimilate in anumite conditii si sunt eliminate prin transpiratie si urina si adio ai mancat degeaba verdeata; fasole, soia despre care sunt iar multe de discutat, nuci, diverse seminte la moda, etc. dar care nu contin, nici una, toate lanturile complete de aminoacizi necesari.
Am uitat insa sa amintesc ce era mai important, de ce avem nevoie de proteine, pentru ca fara ele nu avem muschi de calitate, rezistenti la efort, care se refac rapid. In timpul unei activitati intense fibrele musculare se lezeaza, e natural, apoi in repaos se refac, devin mai multe, mai rezistente, mai eficiente. Lipsa de proteine este suplinita de organism din muschi, cand nu sunt proteine de calitate in alimentatie, organismul se autodevoreaza, deci adio performanta, adio sanatate, vei arata ca o scandura ambulanta
Asta e problema, o alimentatie echilibrata, animala si vegetala, suplimente sanatoase din surse sigure, toate astea fara de care un sportiv nu exista la nivel de performanta si care nu pot fi asigurate cu o dieta vegana sau vegetariana, la un nivel optim si astfel sa faci ceva care sa conteze nu doar pentru tine, daca se doreste asta.
Sper sa citeasca cineva cometariul asta lung si plictisitor pana la capat si de fapt sunt multe carti plictisitoare dar de calitate, ce nu sunt citite, astfel lipsa de informatie duce la perceptii gresite despre un mod de viata sau altul, vegetarian, vegan, vegan raw.
Vasile: omul e bun, nu zic, alearga 21 km in 1 h 47 min. e amator, dar nu are cum sa castige, trebuie sa ai o cadenta de alergare mare. Eu sunt la 180 de pasi pe minut, adica cam 6-7 min pe km, ca sa ai performanta trebuie sa scazi spre 4min , ori mister e la 30 de minute de un timp decent. Eu…probabil mi-ar lua peste 2 ore
. Asa ca mai am mult pana departe! Bine , trebuie sa slabesc vreo 20 de kile si mai vorbim…
Dar mai e si vorba de anduranta si rezistenta! Si plamani…
Cand faceam performanta aveam 1,85 si vreo 67 kg, acum am 105, nu prea eram hotarat pe ce sa ma axez, faceam de toate, fond, semifond, semimaraton, ma ajutau plamani. Pentru semimaraton aveam masa musculara cam mare si asta ma facea ineficient, dar aveam noroc cu plamani
Vad ca te documentezi, e bine. In acele vremuri alergam cam 400 km pe luna, cam 20 – 25 de zile pe luna, se putea si mai mult dar nu aveam timp, eram elev, mai apoi student si chiar invatam sa devin un bun inginer
Am participat la Balcaniada, la Sofia, tarile socialiste, din intamplare, in locul altcuiva ce s-a accidentat, am fost tare zic eu, un loc 4 dupa 2 rusi si un est-german, eram motivat atunci doream sa ajung la Steaua, mi-a trecut repede
Ce sa zic, treaba asta sa o faci pas cu pas
, cat iti permite organismul, sa nu exagerezi si iti doresc succes!
Multumesc mult!