Vinerea Mare (Vinerea Pastilor, Vinerea Seaca, Vinerea Patimilor) este zi de mare doliu a intregii crestinatati pentru ca in aceasta zi a fost rastignit si a murit . Zi aliturgica, pentru ca Liturghia reprezinta jertfa nesangeroasa a lui Hristos, in chipul painii si al vinului, iar cele doua jertfe nu se pot aduce in aceeasi zi. In seara acestei zile se oficiaza denia Prohodului Domnului.
Traditia treceri pe sub masa Sfantului Epitaf
In Sfanta si Marea Vineri se face pomenirea „Sfintelor si Mantuitoarelor si infricosatoarelor Patimi ale Domnului si Dumnezeului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos”, adica: scuiparile, lovirile peste fata, palmele, insultele, batjocurile, haina de porfira, trestia, buretele, otetul, piroanele, sulita, crucea si moartea.
In mijlocul bisericii se scoate Sfantul Epitaf (care-l inchipuie mort pe Mantuitorul, inconjurat de Apostoli si Maica Domnului) pe sub care toata lumea trece, pana in dupa-amiaza zilei de sambata. In zorii zilei de altar si este asezat pe sfanta masa, unde ramane pana in miercurea dinaintea . Se spune ca pe cei ce trec de trei ori pe sub Sfantul Aer nu-i doare capul, mijlocul si salele in , iar daca isi sterg ochii cu marginea epitafului nu vor suferi de dureri de ochi.
https://youtu.be/cL3PpTQN-K4
Unii credinciosi trec pe sub masa o singura data, inchipuind unicitatea Jertfei Fiului lui Dumnezeu, iar altii trec pe sub masa de trei ori, in amintirea celor trei zile in care trupul lui Hristos a sezut in mormant, traditia difera de la un loc la altul.
Vinerea seaca
Acestei zile i se spune si Vinerea Seaca, pentru ca batranele posteau post negru, iar seara, la Denia Prohodului Domnului, luau anafura de la biserica. Dupa cantarea Prohodului Domnului se inconjoara de trei ori biserica de tot soborul, cu Sfantul Epitaf, care apoi este asezat pe masa din mijlocul bisericii. La terminarea slujbei, oamenii ocoleau casa de trei ori si intrand, se inchinau, faceau cate o cruce cu lumanarea aprinsa in cei patru pereti sau doar la grinda de la intrare si pastrau lumanarea pentru vremuri de primejdie.
Traditii din popor
In popor se crede ca daca ploua in Vinerea Mare anul va fi manos, iar daca nu, nu va fi roditor. Unii cred ca, daca se scufunda in apa rece de trei ori in acesta zi vor fi sanatosi tot anul. Femeile nu umplu bors in acesta zi, sa nu se scalde Necuratul in el; nu coc paine sau altceva, sa nu arda mainile Maicii Domnului; nu cos, ca sa nu orbeasca; nu tes, nu torc, nu spala, pentru a nu o supara pe ; afuma casa cu tamaie, inconjurand-o de trei ori, in zorii acestei zile, pentru ca ganganiile si dihaniile sa nu se apropie de casa si de pomi. Copiii aduna flori de pe camp si le duc la biserica, potrivit dr. Iuliana Bancescu.
La incheierea slujbei de seara din Vinerea Mare, femeile obisnuiesc sa mearga la morminte, unde aprind lumanari si-si jelesc mortii. La sfarsitul slujbei, preotul imparte uneori florile aduse, care erau considerate a fi bune de leac. in trecut, lumea pleca acasa cu lumanarile aprinse pe drum, ca sa afle si mortii de venirea zilelor mari.
Din mosi stramosi se crede ca, daca ploua in Vinerea Mare, anul va fi bogat, iar, daca nu, nu va fi roditor. Unii considera ca, daca se scufunda in apa rece de trei ori in aceasta zi, vor fi sanatosi tot anul.
In Vinerea Mare trebuie sa se evite lucrarile agricole
In special mersul pe camp, semanatul sau alte activitati asemanatoare. Aceasta zi mai poarta si numele de Vinerea Seaca si asta pentru ca tot ceea ce se seamana nu rodeste. in aceasta zi nu se sacrifica pasari si animale, este interzis spalatul, nu se coase si nu se face curatenie.
Unii obisnuiesc sa afume casa cu tamaie in Vinerea Mare, inconjurand-o de trei ori, in zorii acestei zile, pentru ca ganganiile si dihaniile sa nu se apropie de casa si de pomi, scrie crestinortodox.ro.
Inaltatoare zi de doliu, tacere si meditatie, Vinerea Mare este cinstita mai ales prin participarea la slujba Prohodului Domnului. Asa ramane ea in constiinta romanilor contemporani.
Greseala ca aceste obiceiuri se uita sau trec in negura cred ca e a noastra pentru ca le-am ignorat si am ezitat sa le promovam mai ales in randul copiilor nostri care sunt generatia ce trebuie sa le duca mai departe. Poate ca dupa ce am asistat la atacurile agresive din ultimi ani la adresa Biserici si traditiilor romanesti avand in cap gargaunii cu tara ca afara ce au culminat cu circul mutari datei Pastelui, o sa incepem usor sa ne revenim la cap si sa intelegem ca dincolo de toate suntem romani, iar traditiile ne definesc asa cum sunt ele, cu bune, cu rele! Dumnezeu sa ne ierte si sa fie cu noi prin toate incercarile prin care trecem ca e abia inceputul patimilor pentru toti cei care refuza sa se alinieze si sa uite cine sunt.
Dincolo de nationalismul populismului in opinici vs. predica oportunistului globalist, exista echilibrul unui nationalism de bun simt si adaptat la lumea in care traim. Teoretic asta e si calea pe care ar trebui sa o urmam, cea a respectului pentru ce suntem, valori si traditii care ne definesc in simbioza cu Romania lumii secolului XXI. Pare imposibil pentru ca am fost si suntem dezbinati, pentru ca unii fac din nationalism o bravada in vremea in care ailalti din antinationalism un tel in viata si de aia avem ce avem si suntem pe nicaieri. Ca avem nevoie de o trezire „din somnul cel de moarte” este mai evident ca oricand si da, primul pas noi trebuie sa il facem, fiecare in felul sau, iar abia de acolo putem discuta de o trezire nationala. Pana nu facem asta, nu ne putem astepta la nimic bun, ramanem doar o rezervatie ocupata de o populatie si nu popor, Dumnezeu ajuta, dar nu baga in straita!