Ghidul pacatosului in Muntele Athos – Manastirea Vatoped

Citeste si episoadele precedente.

Dupa un somn bun cum nu am mai avut de nu tin minte, ne’am trezit cu noaptea in cap, sau mai exact pe la 6 jumatate dimineata ca sa ne pregatim de masa care ne astepta la ora 7 gata pusa …
Unde am primit de mancare un pateu romanesc vegetal, Bucegi de ciuperci, napolitane, paine integrala, halva, masline, prune uscate, si ceai …Iar la 7 jumatate sa o luam din loc inspre vestita manastire Vatopedu/Vatopedi alaturi de grupul de romani care venisera cu o seara inainte la Lacu …

Traseu Lacu – Vatoped, marcat cu albastru

Un traseu lung si spectaculos de vreo 2 ore pe un teren la fel de accidentat, cu o scurta oprire la Manastirea Filoteu, o ctitorie veche din vremea crestinarii Elinilor, jefuita ulterior de de arabi navalitori si parasita pana a fost zidita din nou de calugarului Arsenie, si a staretul Filoteiu, de unde isi are numele. Pe la 1070-1081, a fost reinoita de imparatul Bizantin, Nichifor-Botaniatul care a impodobit-o cu daruri imparatesti, urmand o istorie zbuciumata care a culminat cu incendierea ei din secolul XIII, printre importantii donatori ai ei de’a lungul timpului numarandu’se Vlad Tepes, Neagoe Basarab, Radu Paisie, Matei Basarab cu sotia (parti pictate in trapeza) … Partea buna a acestei calatorii a fost ca pe langa oprirea la aceasta frumoasa manastire, din masina am avut ocazia sa vedem destul de bine si restul de manastiri de pe coasta estica a Muntelui…
Intr’un final, dupa cele doua ore am reusit sa ajungem si la Manastirea Vatoped, dupa ceva peripetii la bariera de acces aflata la vreo 3 kilometrii de manastire, unde celalat grup nu se regasea pe lista paznicilor, dar intr’un final s’a rezolvat si am ajuns si la Vatoped, unde dupa inca o verificare a documentelor in sfarsit ne’a fost permis accesul in interiorul manastirii …
Care in primul rand ne’a impresionat prin dimensiunea si forfota care iti lasa impresia ca intre zidurilor sale adaposteste un mic satuc medieval …

Ulterior avand confirmarea ca nu suntem chiar departe de adevar …

Ca istoric, Vatoped este una dintre cele mai vechi manastiri din Munte, a doua ca marime dupa Marea Lavra, primul ei ctitor fiind marele Constantin (ca multumire că Maica Domnului l-a scapat pe fiul Ascadie de la inec). Pe la 361-363 in vremea invaziei pagane care a pustit intregul Munte, nu a scapat nici Vatoped care renaste prin 379-395, refacuta fiind de imparatul Teodosie-cel-Mare, pentru ca pe la anul 860 sa fie din nou pradata si distrusa de catre Beduinii Siriaci. Printre ctitorii de la Vatoped si numara si Alexandru Lăpusneanu (Domnul Moldovei), care in a doua domnie (1563-1568) daruieste pe langa o cupa mare de argint batuta cu solzi de aur si un mertic anual de 300 de galbeni rosii. In acea vreme, se aflau aproximativ 300 de calugari in manastire. Pe langa moaste si odoare, biblioteca din Vatoped este cea mai bogata din Sfantul Munte, unde pe langa carti teologice sunt gazduite sub paza stricta si multe manuscrise de mare valoare istorica si arheologica printre care se numara 634 de manuscrise grecesti dintre care aproximativ jumatate pe pergament, 150 de manuscrise cu cantari bisericesti si o serie de manuscrise Slavonesti.

Primirea ne’a fost facuta intr’un elegant salon de oaspeti …Unde am primiti de un calugar roman cu rahat, uzo si apa … la care abia am apucat sa le fac o poza pentru ca in secunda-doi s’au aruncat romanii nostrii pe ele ca niste vulturi de nu a mai ramas nimic pe tava aia …

Dupa incheierea formalitatilor cu cazarea unde aveam rezervarile facute din timp, am primit in sfarsit camera …Al carei mare neajuns fiind baia de pe hol …Care nu ar fi fost o chiar asa mare problema daca nu ar fi desevit cel putin 100 de pelerini cati eram cazati in aceea aripa.  Dar … am trecut peste asta si bineinteles, ca pacatos fiind primul meu gand a fost unde sa ma duc sa bag o cafea si sa trag o tigara sa imi stampar sufletul dupa agitatia de pana acum, nu mica dar mega-placuta fiindu’mi surpriza sa aflu ca in incinta manastirii avem parte de automate de cafea si ceai la discretie …De care, ca tot romanul , am profitat la maxim, luandu’mi din start doua cafele mari fiind „uscat” de dorul unei cafele naturale bune cum s’a dovedit asta. Ca loc de fumat, am fost indrumat inspre un balcon cu bancute si scrumiere de unde aveam panorama asta …Care bineinteles ca a devenit instant si locul meu preferat din toata manastirea!
Viata din manastire prin ochii pacatosului
Trecand peste lucrurile astea faine de pana acum, tot ce pot sa va spun este ca dupa maxim jumatate de ora la Vatoped, imi era deja crunt de dor de caldura, linistea si simplitatea frumoasa de la Schitul Lacul! Practic, nimic nu iti lasa impresia ca aici e o manastire in afara de frumosul miros de tamaie de calitate ce il simteai peste tot, ci mai degraba un soi de mic satuc unde zdranganitul argintilor e in armonie cu ala de cadelnita, in ciuda unor restrictii aberante cum ar fi sa nu faci fotografii in curtea interioara, sau mancatul la masa unde nu aveai voie sa vorbesti, si care incepea cu un zdranganit de clopotel si termina tot la fel in maxim 10 minute … un soi de viata cazona-manastireasca, ce isi are probabil ecou prin alte timpuri demult trecute. Toate aceste restrictii tampite (de care oricum nu era nimeni sigur, pentru ca se contraziceau calugarii intre ei daca ii intrebai) erau in deplina contradictie cu tehnologia de ultima ora pe care o aveau la dispozitie, incepand de la WiFI (parolat pentru pacatosi) si pana la softuri de ultima generatie folosite pentru cazare, sau lift in corpul chiliilor de 5 stele, destinate alora cu multi arginti donati, ca nici pe acolo nu prea eram toti egali … nici priviti si nici tratati de calugarii destul de incruntati, reci si cu un aer arogant. De vina o fi si faptul ca sunt satui nebunia de acolo, unde se aduna multi pelerini zi de zi, majoritari greci, care probabil ca il loc sa o frece menta pe la munca, prefera sa dea o tura pe la Vatoped unde primesc mancare si cazare moka pentru una sau mai multe zile.

Si amu si o parte amuzanta, pentru ca bineinteles ca nici aici nu am scapat de aventuri, ca deh, daca la astea nu ma pricep eu cel mai bine, atunci la ce?! :DLa intrarea incolonata la masa (ca in armata tata, unul pe rand) toate au decurs conform schemei, rand pe rand la intrare in sala fiind preluati de un calugar si indemnati la cate o masa. Dupa ce ne’au asezat cate 7 la o masa de maxim 5 (deh … lume multa … de ma gandeam sa il rog pe ala de langa mine sa imi bage si mie in gura sa nu ne dam anapoda coate in coate fara sa nimerim nici unul gura ) a inceput rugacinea, ZDRANG … cloptelul … si dai pedala la linguri toata lumea ca la sfarsitul lumii … ca in 10 minute a urmat iara clopotelul ala ce anunta finalul mesei indiferent ca ai apucat sau nu. Booon … m’am descurcat eu cumva, la iesire am observat o oarecare frematare in calugari, le faceau toate in viteza dubla fata de iesire, ma intrebam oare ce ne asteapta … teama fiindu’mi de vreun culcat-taras in jurul manastirii ca bonus … dar la iesire abia am aflat ca se grabeau sfintii parinti ca sa il intampine pe cel mai sfant dintre ei … staretul care fusese el plecat pe nu stiu unde, o bucata de vreme. Ba frate, toti erau in fierbere mare, in joc intrasera si pelerinii … fugeau pe la poarta … covor rosu, petale de trandafir, ramuri de maslin … viata mea, parca urma sa vina insusi Iisus. Zic … booon … sa lasam oamenii sa isi vada de treaba, mai ales ca pe mine ma cam luase o pantecaraie apriga de la terciul ala servit la masa si cafelele baute, asa ca am luat’o eu asa catinel, dar cu pas hotarat inspre baia pana la care imi pusesem in gand toate sperantele sa ajung in timp util, mai ales ca aveam de urcat si niste (destule) scari ce culminau cu o scara lunga ca o zi de post …

Cand ajung in capatul lor, aud ca striga cineva din spatele meu, ma intorc, dupa mine fugea un calugar strigand ceva in greaca, dupa aia in ceva rusa  … ridic din umeri si il intreb daca bangheste ceva in engleza, imi raspunde ca da, si ma intreaba unde merg, incepand sa imi tina o teorie despre faptul ca acum e un moment maret, intoarcerea preafericitului manastirii, ca ar trebui sa ma duc la poarta sa il cunosc … ba am rabdat, ce am rabdat, dar cum situatia devenea tot mai critica nu am scapat de el pana nu i’am zis raspicat ca daca nu ma lasa in pace sa imi vad de drumul inspre baie, s’ar putea sa ii las acolo un cadou ce nu cred ca l’ar fi bucurat prea mult nici pe el nici pe preafericit  … nu stiu ce fata o fi facut, ca am fugit pe scarile alea in sus ca o naluca pana in baia unde in sfarsit mi’am gasit izbavirea. La iesire, am mai dat o tura pe la cafea, in curte se intampla procesiunea … o gloata intreaga de calugari tinand de mantia preafericitului ce defila insotit de bodyguarzi … poze (DSLR cu L’uri ca obiective), filmari cu drona (aveau calugarii de toate) … si la final un puhoi de pelerini bucurosi nevoie mare.

Pai unde e piosenia, simplitatea si puterea exemplului in toata treaba asta? Intreb si eu ca pacatosul.

Pe final, daca aveti de gand sa ajungeti la Vatoped in Athos va recomand sa o faceti ca vizitatori, dar sa nu stati e acolo ca nu veti avea parte de liniste daca asta cautati! Ca parti bune, o sa gasiti unul dintre cele mai bune coruri de muzica bizantina din lume, macar pentru ei merita sa participati la slujbe. In rest … asa cum spuneam, mie unul mi’a fost tare dor de Lacul unde intradevar am avut parte de linistea ce o cautam.

Cateva sfaturi:

• nu mergeti fara programare prealabila! Desi au multe locuri de cazare, au si foarte multi pelerini;
• aveti grija cand faceti fotografii prin curtea interioara a manastirii. Mie unul nici acum nu imi e clar daca e voie sau nu, ca unii ziceau ca e ok, in vremea in care altii ma certau destul de vehement;
• magazinul de suveniruri al manastirii are un program numai de ei stiut, asa ca bine ar fi sa luati ce vreti de pe acolo cand il prindeti deschis, dar mare atentie la preturi ce in mare parte a lor sunt PREMIUM! Alegeti eventual ceva facut de ei in Vatoped, restul cumparatile de pe la alte manastiri ca sunt la jumatate de pret;
• daca doriti sa faceti o donatie sau sa puneti un pomelnic, interesati’va la calugarii romani din Vatoped cum ajungeti la chilia romaneasca care se afla la maxim 15 minute de mers pe jos de Vatoped. Se vor bucura atat sa va primeasca cat si de donatii, eventual incercati sa va cazati la ei si Vatoped doar sa il vizitati;
• daca iesiti din incinta manastirii, aveti grija sa va intoarceti inainte de ora 20.00 pentru ca se inchide poarta si riscati sa ramaneti pe afara;
• participati pe cat posibil la slujbe macar din respect;

De aici am plecat a doua zi inspre o noua aventura, Manastirea Gregoriu, dar despre asta intr’un episod viitor!

Daca aveti intrebari sau nelamuriri, va rog sa le lasati la comentarii.

Va urma!