Poate nu stiati: legaturi istorice romano-siriene

Las la o parte epoca Ceausescu-Assad, desi are si ea importanta ei, in Romania existand o comunitate de sirieni si in Siria de romani.

Intre Romani si Sirieni exista insa altfel de legaturi, istorice si religioase, mult mai trainice sau cel putin asa erau pana de curand.

O serie de boieri si domni romani au intrat de-a lungul timpului in slujba Inaltei Porti, de voie sau de nevoie, multi alegand sa treaca si la Islam.

Primul os domnesc trecut la Islam a fost Ilias Rares, fiul lui Petru Rares, devenit in 1551 pasa de Silistra. A fost exilat la Alep unde va trece la cele vesnice in 1562.

In 1557 era exilat tot la Alep, Petru Cercel, care va fugi de acolo in 1569 pentru a incerca sa devina domn.

Intre 1562-1563 era exilat cu familia la Alep, Alexandru Lapusneanul.

Doar sase ani mai tarziu era surghiunita tot la Alep, doamna Chiajna, fosta sotie a lui Mircea Ciobanul, si fiul ei Patrascu cel Tanar, fost domn sub tutela mamei. Datorita turcirii fiilor – ajunsi mari dregatori otomani –  si fiicei sale, devenita sotie de sultan, doamna Chiajna devine soacra! padisahului Murat al 3 lea, revenind in gratii la Istambul, unde a si trait pana in 1588.

Mazilit de turci in 1579, Petru Schiopul, primul Basarab ajuns domn al Moldovei, a fost si el exilat tot la Alep, de unde va reveni la tron, dar, mazilit din nou, va pleca in exil tocmai in Tirolul de Sud, fiind inmormantat la Bolzano!

Este cert ca unii dintre acesti domni au inzestrat manastiri din Siria cu danii, asa cum de acolo au adus in Romania relicve si odoare, aflate azi in manastiri din Romania. Moaste de sfinti din Siria abunda in manastirile nostre, in special la Neamt si Putna.

Doi mari romani vor ajuta bisericile crestine din Siria si altfel decat cu bani: mitropolitul Antim Ivireanul si domnitorul martir Constantin Brancoveanu.

Cei doi raman pana azi in analalele bisercii noastre nu doar ca sfinti, ci si ca mari fauritori de cultura, iar Antim Ivireanul si ca mare tipograf si gravor de carte tiparita bisericeasca in mai multe limbi, inclusiv in limba romana.

Prin cele 63 tipărituri, lucrate de el însuși, coordonate sau patronate, în limbi diferite și de o mare diversitate, prin numeroșii ucenici pe care i-a format, Antim Ivireanul este considerat – alături de Diaconul Coresi – cel mai mare tipograf din cultura medievală românească.

A avut un rol însemnat în introducerea completă și definitivă a limbii române în slujbă. Deși româna nu era limba sa nativă, a reușit să creeze o limbă liturgică românească limpede, care a fost înțeleasă de contemporanii săi și este folosită până astăzi

Prin activitatea sa tipografică, a sprijinit și alte popoare ortodoxe, imprimând cărți pentru slavi, greci și arabi (din Patriarhia Antiohiei). Este și autorul unei remarcabile opere tipografice multi-script, Liturghierul greco-arab din 1701, care a fost una dintre primele cărți tipărite cu litere mobile din lume având caractere arabe.

În anul 1706, aceeași instalație tipografică cu caractere arabe a fost dăruită patriarhului Atanasie Dabas, care a instalat-o la Alep.

 

Tiparniţa din Alep a continuat să scoată de sub teasc cărţi creştine pînă la moartea mitropolitului, în 1716. Prima carte tipărită pentru arabi în Siria pe tipografia românească a fost „Pasaltirea“ (Kitiib al-Zabiir al-sarifi), ornamentată cu însemnele domnitorului Brâncoveanu, în semn de mulţumire pentru preţiosul dar. „În 1706, s-a tipărit cea dintîiu Psaltire arabă, avînd pe dosul titlului stema Ţării Româneşti, înconjurată cu iniţialele greceşti ale lui Constantin Brâncoveanu, şi la început, o precuvîntare de închinare şi mulţumire, în care Domnul român este comparat cu Constantin cel Mare, cu Moise şi cu Solomon, pentru înţelepciunea, spiritul şi dărnicia lui“. Tot Nicolae Cartojan este cel care atestă faptul că, în 1944, tipografia românească încă funcţiona, după ce a tipărit peste 70 de titluri, printre care şi Evanghelia (Kitab al-Ingil al-Sarif alTahir wa-l-misbdh al-munir al-lahiry), în mai multe ediţii, preluată şi de tipografiile din Liban..

Sursa: ro.wikipedia.org

Prima presă cu litere arabe din lume

Despre aceste prime cărţi cu litere arabe nu există nicio îndoială că au fost realizate de Antim Ivireanul, la porunca domnitorului Brâncoveanu, care dorea astfel ca bunii creştini din Imperiul Otoman să nu-şi piardă credinţa şi să aibă tipărit cuvîntul lui Iisus. O tipografie cu altfel de caractere decît cele latine, chirilice şi greceşti, singurele care se foloseau în Ţările Române, înseamna utilaje noi şi, mai ales, litere noi, care trebuiau săpate, la bucată, în lemn. Adică o mare cheltuială, pe care şi-a asumat-o domnitorul.

Cărţile ieşite de sub teasc sînt bine întocmite, dar şi cu o estetică deosebită.

„Liturghierul“ a fost tipărit cu negru şi roşu, pe două coloane, stînga greceşte şi dreapta arabă. În prefaţă, Patriarhul Atanasie al Antiohiei arată greutatea pe care o întîmpinau preoţii din ţara sa, din cauza lipsei cărţilor de slujbă şi laudă sîrguinţa lui Antim, ieromonahul din Iviria, care a săpat literele arabe şi a tipărit cartea. Volumul cuprinde rînduiala Sfintei Liturghii după tipicul Bisericii Ortodoxe în limba greacă şi arabă, iar rugăciunile pentru împărtăşire, numai în arabă.

„Ceaslovul“ „tipărit pentru întîia oară în greceşte şi arăbeşte după cererea şi cu îngrijirea Preasfinţitului Părinte Athanasie“ conţine, de asemenea titlul şi stema Ţării Româneşti, o scrisoare a lui Atanasie către Constantin Brâncoveanu, în care îi mulţumeşte pentru acest dar făcut celor din ţara sa, apoi o altă scrisoare către preoţii ortodocşi arabi, în care îi îndeamnă să se roage pentru voievodul muntean. Textul „Ceaslovului“ e numai în arabă, Minologhionul şi Troparele de peste an, pe două coloane, sînt în greceşte şi arăbeşte, iar rugăciunile din final sînt numai în arabă. Traducerea „Ceaslovului“ în arabă a fost făcută de către Patriarhul Eftimie, episcop de Alep.

Sursa: monitorulexpres.ro

Din pacate, se pare ca aceste carti si partea de tiparnita ramasa la Alep ar fi fost distruse in cursul Razboiului din Siria….

Si ca sa fie treaba oabla, Romania inca are ambasada la Damasc si recunoste regimul criminal al lui Assad!

2 comentarii la „Poate nu stiati: legaturi istorice romano-siriene”

  1. Bafta Radule, faina lectie de istorie! Recunosc ca pana si eu, un pasionat al istoriei am fost suprins de cateva lucruri pe care nu le stiam! smile La mai mare! smile

    Răspunde

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Descoperă mai multe la IceWorld|DeuteriumCore

Abonează-te acum ca să citești în continuare și să ai acces la întreaga arhivă.

Continuă lectura