Am un vecin sa il tina Dumnezeu tanar si fain … mare om, mare caracter, cand nu taie cu micul abric improvizat in garaj, trage cate un chef in curte, ca deh … muncim, muncim dar e vreme mereu si de distractie. Ca veni vorba de chefuri, de un an de cand relatia noastra de vecinatate s’a legat (cu sau fara voie) i’am invatat pe de rost repertoriul, tind sa cred ca defapt el are un singur CD imprimat cu piesele lui de suflet. Bineinteles ca … sunt manele … dar ce dracu putea fi altceva … ca doar sunt temelia culturii moderne. Ca tot am avut eu timp sa il studiez, stiu cand e beat dupa parcurgerea pieselor … si a faptului ca daca la inceput le asculta pana la capat … acestea devin din ce in ce mai scurte cu cate pahare se duc pe gaturile insetate … astfel ca … atunci cand o piesa nu prinde mai mult de 10 secunde, imi este destul de clar ca in curand cheful se sparge sub povara sticlelor golite pana atunci. Nu pot sa mint si sa va spui ca desi cheful incepe tare de tot pe la 18 dupa masa … la maxim ora 23 s’a si epuizat … imi place de el frate, ca traieste omul intens … putin … daaaa … intens … 
Noapte buna copii … a terminat si Lache cu taiatul la abric, iar din tigara bauta a mai ramas de o gura. Eu zic ca e un moment bun sa ne vedem fiecare de nasuri prin cearsafuri … chiar daca visul unora patate cu pasiune ramane vis si in noaptea asta 😉