1 Mai inseamna un prilej bun de o minivacanta, pe vremuri, adica mai exact inainte de ’89, 1 Mai era doar o zi libera care incepea cu o manifestatie tovaraseasca, da una d’aia frumoasa, cu flashmoob’uri ce i’ar face sa crape de invidie organizatorii protestelor neormaxite din Piata Victoriei zilelor noastre …
Punem apa sa ajunga la toti
Dupa care, cu tot entuziasmul adunat de la manifestatie, tovarasi cu mic cu mare luau cu asalt pajistile patriei, unde rege si regina erau micul si berea la care se formau cozi uriase, chiar daca micul era chiar mic si parca mai dubios ca azi, iar berea mai mult apa chioara pe modelul:
Punem apa, sa ajunga la toti …
Vorba lui nea Iojii, prieten bun cu tata care cand nu era beat pe la vreo chermeaza, era si ospatar pe la cantina uzinei unde lucrau.
Obiceiurile astea de a iesi pe undeva la iarba verde (pe vremea aia cam la iarba ieseai, mai greu cu carnea de gratare) s’au pastrat multa vreme si dupa revolutie …
Ieri si azi
Obiceiurile astea se pastreaza si azi, diferenta fiind data de manelele mai noi decat Azur/Generic si abundenta la bere si gratare, unde adolescentii subtirei de ieri, au ajuns burtosii de azi, mandrii ca printre fumul de gratare sunt regi pentru o zi fata de vremurile parintilor lor care baleau la cozile interminabile de la mici insufletiti de speranta ca vor prinde si ei 2-3 mici de aia care erau mici in sensul cel mai direct al cuvantului.
Despre Vama, Costinesti si alte frecangeli de astea, n’are rost sa va povestesc ca au grija stirile sa va suprasatureze, iar noi, astia care am trait povesti de 1Mai si pe acolo unde ajungeam „cu nasul”, preferam sa le pastram in amintirile de acolo!
La MICIani fericiti!
1 Mai fericit la toata lumea! Sa va mearga micul ca uns de berea rece!
Ce vremuri, ce amintiri, cata bucurie era candva, un prilej de intalnire in familie la iarba verde. Azi e ceva mai ciudat, dar ne putem bucura de soare dupa statul prin casa in lunga iarna. Sa va fie de bine!