Atunci cand eram copil, mai exact pe vremea lui nea Nicu, bomboanele astea de pom erau absolut odioase pentru ca in mare parte erau fabricate din pulbere de zahar, acoperite cu un strat infim de ciocolata oribila la gust si foarte tari. Imi aduc aminte ca le tineam de pe un an pe altul ca sa nu ne mai chinuim sa le legam, ca de mancat oricum nu le manca nimeni. 
Cu chiu cu vai si foarte rar se gaseau si ceva bomboane cat de cat bune, aduse de contrabanda micului trafic de frontiera pe care le legam rand pe rand cu ata si le agatam prin pomul de iarna, metoda de indentificare a celor pline inca fiind suflatul prin pom.
Acum din fericire se gasesc de toate felurile si culorile … preferatele mele ramanand tot alea aduse de pe la unguri cu jeleu, cocos si ciocolata alba. Desi nu prea mananc dulciuri decat foarte rar, anul asta am mancat la bomboane ca apucatul, s’au dus pana acum vreo 2 kile … bine ca sunt pe terminate!
Voua va plac? Care din ele?
alea care le puneam in pom dupa 83-84 erau ramase pe stoc din anii 70 .. prin anii 70 erau comestibile, sa stii
.. depanam amintiri cu nevasta zilele astea egzact pe tema asta .. ciocolata din anii aia – nu-mi mai aduc aminte brand-ul, da era o ciocolata subtire si ingusta, cu ambalaj deschis la culoare si o floare de coltz intr-o parte, asta inainte de primele chinezarii din anii 80 .. cum naiba se chema ? oricum , ce mai conteaza ? a venit abundenta capitalista peste noi, si suntem ca niste termite in supermarketuri ..
Cola, de Cibo zici tu oare? Eu imi aduc aminte de altceva si anume asa zisa Glucoza … care era o chestie de culoare alba ce mie imi semana a faianta de pe vremurile alea … si nu era departe de adevar, ca la consistenta se apropia binisor de taria unei bucati de faianta.
Avea si un gust destul de dubios dar era laudata ca e un energizant valoros. 
O fi fost, nu zic nu, dar la gust era nasoala rau. 
Ntz, nu era glucoza, detestata si de mine.. nu ciocolata era alba, doar ambalajul era de culoare deschisa .. si era ciocolata pe bune, nu surogat din cicoare si cacao diluate, si era vizibila in magazine in preajma sarbatorilor .. bine, mai existau celebrele jucarii de tabla (trebuia sa te joci cu atentie, ca lasau urme la impact – skillset util de altfel viitorilor strungari si sculeri matritzeri ai patriei :D), iar high tech-ul era reprezentat de jucariile cu arc si cheitza – se stricau de regula dupa cateva zile, dar produceau acelasi entuziasm ca gadgeturile la moda azi
Yeah, cred ca Cibo era .. trebe verificata floricica dintr-o parte a ambalajului, dar cred ca asta era .. m-a cam lasat memoria
na’ ca m-a apucat investigatu’ problemei in cauza .. cred ca scria ciocolata cu lapte si atat pe ea , dar ambalajul era la standarde inalte pentru vremea aia – deh, era ciocolata de pus in pom .. cautand am regasit si ciocolata cu slogan de marketing – celebra – ‘ciocolata pitic te face voinic’
De la Cibo era si aia cu naut … o gaselnita cu gust dubios, pe motiv de lipsa a materiei prime: CACAOA
Da de Bradut si Scufita Rosie iti aduci aminte? Alea de ne faceam noi ceasuri din ambalaj?
Apopo de jucarii … iubita de mine era trusa de traforaj … gaseai greu placaj sau panzele alea ce se tot rupeau, da lucram din greu cu ele.
Oare de aici si pasiunea taiatului de lemn fara numar de dupa revolutie?
da, imi amintesc ambalajul cu bradut si scufitza rosie .. iar portia de traforaj mi-am luat-o cand am crescut mai mare – undeva in ciclul primar – panzele se cumparau mai ales la negru, ca si placajul de calitate , adica cel care nu pleznea si se umfla la orice atingere .. io tot cu mintea la broscutza cu arc si cheitza sunt, care tzopaia cand era intoarsa .. cred ca am primit-o cand aveam 4-5 ani .. imi aduc aminte vag ca m-am taiat la un deget, fiindca marginile de tabla erau finisate optional, si ca dupa cateva zile s-a dus draku arcul, si broscutza a paralizat .. ok .. tot raul spre bine, cu pretul altor julituri am desfacut-o bucati, de i-am vazut arcul si ce mai avea pe interior – cu aceeasi mirare cu care copiii de acum vad primul lor pornache pe net, fara a pricepe despre ce e vorba
Eu de obicei arcurile alea daca plesneau le mai schimbam cu unele adaptate de prin pix’uri. Imi aduc aminte si de celebra broasca, desi cel mai impresionat eram de masinutele alea metalice chinezesti ce le „trageai” dandu’le in spate. Faceam reale curse cu ele, ba chiar aveam ideei de tuning desi nu a tinut masluirea arcului din ele, asa ca ma limitam la a le vopsi cu oja in diverse culori.
ne tampim la batranete , cu toate amintirile astea .. dar nu eram chiar rupti de lume, cu tot comunismul .. cu totul intamplator am aflat ca celebrul cartonas cu timbre pentru economisirea de bani la cec, nu era ceva specific regimului .. in aceeasi perioada, exact acelasi model era folosit in scolile din anglia si israel cel putin.. si pot presupune ca multe alte activitati scolare din perioada aia erau copiate dupa ce faceau altii in scolile lor, si nu neaparat scolile rusesti .. asta ca sa nu ne imaginam ca am intrat in lume odata cu intrarea in UE
Contrar tuturor povestilor cu comunisti si bau-bau, modelul scolar era unul cat se poate de occidental, mult diferit de ala sovietic unde se politiza masiv. Au preluat si ai nostrii mai ales istoria pe care au fabricat’o sa dea bine la regim, dar in mare parte au fost luate lucruri ok si de pe la altii, unul din ele era chiar ecologia, pe vremea aia reciclam la greu, imi aduc aminte de obligatia de a aduce de pe acasa maculatura de exemplu, iar de incurajati eram sa reciclam cam orice, pana si sticlele/borcanele din care facuseram o adevarata mica afacere sa scoatem un ban pentru un film sau cinga. Nu stiu daca ne tampim neaparat la batranete … poate doar dovedim asa cum zici tu ca in ciuda indoctrinarii, aveam totusi mintea deschisa si nici asa rupti de lume cum pretind unii. Nu am fost si nu sunt un nostalgic … dar nici un idiot care sa pretinda ca pe vremea aia erau numai lucuri nasoale, desi erau destule la care in general nu le duc deloc dorul.
La multi ani frate Ice! Bai, app de bomboane, erau niste jeleuri verzi, chinezesti, atat de mentolate, incat daca reuseai sa mananci una, si buda putea a menta
La Multi Ani, frate Mareane! Cred ca stiu de ce zici, asa erau si mentosanele de pe vremea aia.
P.S. Spre bucuria fratelui Vasile: au revenit zambaricii!
Cele mai adevarate dulciuri , fratilor, le fac fratii din Chisinau. Ia luat niste bomboane de la Bucuria si mai vorbim.
Doritorii de glucoza…se gaseste la Kaufland si tot tare ca blatul de masa este.
Bomboane de pom, la fel, toate sortimentele si firmele.
La maculatura, borcane, sticle samd am fost unitate fruntasa in Slatina, tone am adunat!
Astea?