Bun ii mersu’ leganatu’…

Nu mai are tihna de altadata nici oraselul asta de la poalele muntilor infestat fiind de sindromul alergaturii bezmetice, dar tot e bine inca. La semafor nu te simti mereu ca esti in cursa, pe la intersectii nu face nimeni spume la gura daca te lasa sa iesi, prin magazine ai timp sa citesti o eticheta sau sa iti asezi linistit cumparaturile in carucior, pe strada nu se urca nimeni pe tine daca te opresti cateva secunde cu vreun cunoscut cu care sa dai si mana in afara de un sec si trecator salut. Aici inca ai timp sa iti permiti si luxul sa gandesti si nu doar sa traiesti/actionezi instictiv.

Parca timpul are alta dimensiune aici si imi place. Parca si ploaia e mai molcoma …