Uitandu’ma pe la Stefan pe blog, care s’a apucat sa sape prin arhiva de fotografii … m’a luat si pe mine pofta … lucru ce confirma ca omul este un animal de haita orice ar fi. Pacat este ca multi ignora sau isi suprima aceasta nevoie, considerand ca nu au nevoie de prieteni si lucruri facute impreuna cu prietenii atata vreme cat pot foarte bine sa stea lipiti de un ecran (de care o fi el) considerand ca nu au nevoie de mai mult si vai … cat de mult se inseala.
O treaba ar fi daca l’as putea eu coopta pe Stefan al meu si la o sedinta foto de explorare urbana … pe mine unul mereu m’a fascinat amestecul asta ciudat de ruine in mijlocul unei civilizatii care infloreste pe alte parti, plus cultura suburbana exprimata in forme mai ciudate de arta cum ar fi grafitii. Bucurestiul promite mult in acest sens … mi’ar placea sa ma pot tine de plan … iar daca as avea si cu cine … numai bine ca am pune’o de o haita plecata la vanatoare de cadre mai putin obisnuite. 
A incercat careva urban exploration pana acum?
Da, maestre, ți-am răspuns și pe blog, îți răspund și aici – accept provocarea.
Vin-o în București, să sperăm că până atunci se face și vreme bună și cu prima ocazie o luăm la picior prin București. 
Te avertizez încă de pe acum că mi-e îmi place să merg foarte mult pe jos și nu mă plângă că am mers prea mult, decât dacă trec de 10km/zi. 
Abia aștept să-ți pot răspunde provocării. 
Legat de explorarea urbană, da am făcut de mai multe ori până acum și-n orașe diferite din Europa, chiar înainte de a avea DSLR-ul. Am făcut în: Helsinki, Barcelona, Zaragoza, București și încă-n câteva mai mici de prin România. Pentru mine e un sentiment aparte să umblu pe străzi care habar nu am unde mă duc, iar sentimentul ăsta l-am trăit din plin în Barcelona, în zona centrului vechi. Atât de multe chestii faine poți să vezi acolo încât nu-ți poți imagina.
Stefane, la mine cel mai greu este sa ma urnesti din loc ca dupa aia e greu sa ma opresti.
Vom incerca atunci sa vedem ce ne iasa, iar eu zic ca nu are cum sa ne iasa ceva rau.
Rău e clar că nu are cum să ne iasă, oricum, încercarea moarte n-are.
Nu știu ce-i aia în primul rând
@Daniel: explorarea urbana se refera in special la vizitarea unor locuri abandonate a caror istorie incerci sa o redai in fotografie. Acest tip de explorare poate sa fie practicat si in zone industriale abandonate, sau in zone inca locuite dar mai putin cunoscute, cum ar fi de exemplu satele sasesti de prin Ardeal, sau zonele cu locuite foarte vechi din orase. Mie imi placea sa spun ca este vorba de un soi de „arheologie fotografica”.
Eu am incercat asa ceva, insa doar la nivel de experiment pentru ca nu prea am avut cu cine. 